Tudor Gheorghe are o verva incredibila. Artistul canta despre dragoste, despre bucuriile si tristetile oamenilor. Este casatorit cu actrita Georgeta Luchiana Tudor si impreuna au un fiu, Adrian. Desi ar fi putut sa ramana in Occident definitiv, nu a facut-o. Copilaria sa a fost nefericita, pentru ca tatal lui, Tudor Ilie, a fost condamnat politic.
S-a nascut la 1 august 1945, comuna Podari, judetul Dolj.
Studii: Institutul de Teatru in 1966, in prezent actor la Teatrul National din Craiova

- Ce v-au adus anii de libertate?
- Nu mi-au adus nimic acesti ani de libertate pentru ca eu am fost intotdeauna liber. O mica perioada din viata mea, din 1987 pana in 1989, am fost interzis. In rest, eu n-am simtit cenzura. Am avut libertatea deplina de a spune si a canta. In anii de cenzura am cantat "Ursul romanesc", cele mai cumplite poeme ale lui Paunescu, muzica bisericeasca Ioana Alexandru, destept impletite cu Alecu Russo si cu clasicii poeziei romane. Poezia asta, inclusa intr-un anume spatiu, facea sa nu fie luata in seama.
- Si cand ati fost interzis, ati mai cantat?
- Nu. Mai mult decat atat, n-am avut voie sa apar pe scena. Colegii mei au facut un geste absolut, de unitate de breasla, care nu se mai intampla acum, spunand ca in cazul in care pe mine nu ma mai lasa cei de la propaganda sa mai apar pe scena, nu vor aparea nici ei. Era un avertisment la greva.
- Credeti ca artistii nostri ar fi fost in stare sa faca gestul asta?
- Da, e vorba de artistii nostri de la Craiova. In perioada de autofinantare, de grea perioada de supravietuire a culturii, eu faceam turnee prin tara si pe litoral - primeam 20 de lei diurna, iar toate incasarile le lua Teatrul National.
- In ziua de astazi, artistul are atatia bani de cat are nevoie?
- Nu, niciun artist in Romania nu are banii de care ar avea nevoie, nu ca sa-i cheltuiasca ducandu-se pe croaziere celebre, ci ca sa supravietuiasca.
- Se poate supravietui?
- Da, se poate supravietui, dar decat sa fii artist sa supravietuiesti... Nu cred in chestia asta, ca saracia genereaza capodopere. Eminescu n-a fost sarac. Cata vreme il trimitea Titu Maiorescu la Berlin, la Viena, nu era sarac. Nici Marquez nu e sarac. Nu cred ca trebuie sa fii neaparat sarac ca sa creezi. E o prostie. As prefera sa pot sa creez si sa fiu indestulat.
- Dar dumneavoastra ce va lipseste de fapt?
- Nu-mi lipseste nimic. Sigur ca merg cu Dacia si ma sfideaza toti manelistii care merg cu BMW-uri, dar nu asta este important pentru mine...
- Desi v-ati putea lua un BMW.
- Nu, nu. Daca m-as duce intr-un turneu lung, sa cant in restaurante, in America, sigur ca as putea, dar eu n-am stiut sa cant in restaurante, la nunti, pe strada, in parcuri!
- Nici macar intr-un club de noapte?
- Niciodata. De ce crezi ca s-au suparat pe mine cei de la Conventia Democratica si au spus: "A, Tudor Gheorghe e comunist, securist, e cu Iliescu? Pentru ca n-am vrut sa cant in balcon!".
- De ce n-ati facut-o?
- Pentru ca n-am stiut sa cant in aer liber, balconul nu e locul in care sa ma manifest si am adus pe scena, in sala si i-am blocat in ’91, cand am facut cantece cu "gura inchisa", la Sala Palatului. Marian Munteanu era primul in sala.
- Ce va bucura cel mai mult?
- Fiecare etapa de bunastare a omului, bucuria indivizilor. Mi-e dor sa vad oameni care rad fericiti, care sa nu aiba rasul contrafacut. Simt tot felul de buticari si de oameni care si-au castigat dreptul de a rade, dar cu spaima. Banii castigati en gros, intr-o scurta perioada de timp, se pot razbuna impotriva ta, ca orisice mare nedreptate. Este un sambure de adevar care te face sa nu dormi noaptea, dar eu dorm noaptea.
- Ce va intristeaza?
- Marlania care ma inconjoara, lipsa de professionalism in orice domeniu, amatorismul care escaladeaza in toate planurile vietii sociale, treapta cu treapta. Ca suntem amatori in politica si ca devenim profesionisti e bine, dar cand vad ca trupe de amatori iau locul artistilot profesionisti ma induiosez, pentru ca nu le vad un viitor. Vremelnic, da. Sunt copii talentati, dar se simte imediat ca sunt amatori. Niciodata trei Vacante Mari plus Divertisul, la un loc, nu vor face un moment Dem Radulescu, Toma Caragiu, Amza Pellea.
- Dar nu credeti ca este un altfel de public astazi?
- Nu cred. Am cantat in fata academicienilor romani, unde au fost si ambasadori straini invitati. M-a chemat Eugen Simion, cand a fost ziua "usilor deschise" la Academie. Am cantat in scoli de corectie, taranilor, studentilor, minerilor, profesorilor universitari si puscariasilor.
- De ce n-ati intrat in politica?
- Pentru ca erau atatia indivizi care-si doreau si eu nu-mi doream deloc. Daca as fi intrat, cum ar fi fost sa cant la Sala Palatului cu bodyguarzi dupa mine? Atunci am crezut ca e mai bine sa aduc alinare oamenilor, prin ceea ce fac, decat sa fiu undeva si sa-i lipsesc de incredere. Oricand as putea sa intru in politica. E atata foame de personalitati in toate partidele, incat imediat as putea sa intru in orice partid. N-am fost membru nici in Partidul Comunist si nici in alt partid.
- De ce a fost condamnat tatal dvs. politic?
- Tatal meu, Tudor Ilie, a fost condamnat politic 22 de ani, dar a facut aproape sapte. Cand avea noua ani, popa din sat l-a trimis sa spele vase intr-un restaurant legionar. Are doua volume de versuri publicate, este taran, autodidact, fara studii superioare.
- Cum a fost copilaria dvs.?
- N-am avut o copilarie fericita. Dupa ce tata a plecat in inchisoare, a trebuit sa-mi castig altfel viata decat odraslele de bani gata. Am avut o copilarie fericita doar intre cinci si noua ani.
- Ce faceati pentru a va castiga existenta?
- Aveam in sat o orezarie si ca sa-mi castig cartile si uniforma intram dimineata in lanul de orez si ieseam seara, cu lipitorile curgand pe mine, in noroi si taiat de cioburi.
- Banuiesc ca exista si amintiri placute. La ce varsta v-ati indragostit prima data?
- In clasa a V-a, de Mariana, care venise din alt oras, la noi in sat. Acum e maritata, e fericita. N-am dansat decat o vara, m-am indragostit eu de ea. Eram preocupat de altceva. Ca sa fii indragostit, trebuie sa ai timp de reverie, ca sa te bucuri.
- Care a fost prima dvs. iubire?
- Prima mare iubire a fost o studenta de la Institutul de Teatru, mai mare decat mine, care nu se uita la cei din anul I. Asta s-a intamplat cand am ajuns la Craiova, pentru ca o iubire admirabila a decazut in cea mai frumoasa casnicie care dureaza de 30 de ani.
- Cum o cheama?
- Actuala mea sotie, Georgeta Luchiana Tudor, actrita la Teatrul National din Craiova, cu care am un baiat, Adrian Tudor.