Soprana Felicia Filip si sotul ei, regizorul Cristian Mihailescu, director al Operei Nationale din Brasov, formeaza un cuplu fericit.
Pasiunile Feliciei sunt lectura, scufundarile si spectacolele. Iubitorii rock-ului au adoptat-o imediat pe Felicia, care venea din zona operei. Artista l-a cunoscut pe sotul ei intre doua repetitii: el regiza la Bucuresti "Micul Print" de Antoine de Saint-Exupery, iar ea juca doua roluri: fluturele si floarea.

- Cum v-a cucerit sotul dvs., regizorul Cristian Mihailescu ?
- Este un om care te surprinde vesnic, pentru ca este o bogatie de caracter, de sentimente. In primul rand m-a cucerit generozitatea lui si, apoi, tot ce decurge din manifestarea acestei generozitati. Nu este pus niciodata in dificultate, pentru ca, in afara faptului ca Dumnezeu i-a dat si o foarte frumoasa educatie. Aceste doua date care se combina scot la iveala un om cu o aura si un om care nu se gaseste oriunde. Este cel pe care mi l-a harazit Dumnezeu, pentru ca, probabil, il merit.
- Credeti in destin?
- Da. N-am indraznit niciodata sa-mi imaginez cum va fi sotul meu, pentru ca-mi doream sa fie perfectiune. Dar asteptarile mele au fost depasite de intalnirea cu el si de omul care este Cristian Mihailescu.
- In ce imprejurari l-ati cunoscut pe sotul dumneavoastra?
- L-am cunoscut intre doua repetitii - sotul meu regiza la Bucuresti "Micul Print" de Antoine de Saint-Exupery. Eu jucam doua roluri: fluturele si floarea si intre repetitia mea de dimineata si cea de dupa-amiaza ne-am casatorit, la Bucuresti. Luni, am plecat in primul lung turneu de dupa revolutie, la Basel, in Elvetia (turneul s-a prelungit si in anul urmator, datorita marelui succes al "Traviatei" de Verdi. Dupa trei saptamani de la cununie, a venit sotul meu sa ma vada in Elvetia. De atunci, viata noastra se desfasoara - cand eu sunt in Insulele Canare, cand sotul meu e la Tokyo si vorbim cel putin o data - de doua ori pe zi.
- Unde ati facut luna de miere?
- In Elvetia. Noi suntem in luna de miere de atatia ani si de cate ori ne intalnim vorbim cel putin o data - de doua ori pe zi.
- Sunteti adepta tehnicii moderne? Va trimiteti e-mail-uri atunci cand sunteti departe unul de altul?
- Nu ne trimitem e-mail-uri, preferam sa ne auzim la telefon.
- Aveti pasiuni comune cu ale sotului dvs.?
- Cel mai apropiat prieten al nostru e cartea, dar nu cea citita la laptop, ci cea cu care ai contact. Noi citim carti si ni le pasam unul altuia. Citim si multe carti de specialitate, legate de profesia noastra. Avem multe carti legate de istoria costumului si a coafurii, de istoria obiceiurilor oamenilor.
- Stiu ca fiecare artist acorda timp studiului. Dvs. cat timp acordati studiului?
- Cand este vorba de un nou rol, studiem 24 de ore din 24. Preocuparea este continua si chiar cand adormi te gandesti la rol.
- Sunteti intr-o forma fizica deosebita. Cum reusiti?
- Nu sunt chiar atat de preocupata si apasata de ce trebuie sa fac. Sigur, beau foarte multe lichide - sucuri naturale. Nu mananc inainte si dupa spectacol. Sigur, este si starea euforica. Eu si sotul meu ne culcam foarte tarziu si discutam despre spectacol - uneori ne apuca si zorii.
- Aveti vreun model dupa care va ghidati in viata?
- O iubesc pe Maria Callas, dar nu pot sa spun ca este un model. Si, sigur ca cei care si-au pus amprenta asupra vietii mele sunt parintii mei, apoi intalnirea cu sotul meu si profesoara mea de canto, Georgeta Stoleriu. Nu am un model pentru ca fiecare om si fiecare experienta reprezinta o lectie continua.
- Cum ati inceput sa colaborati cu formatia Iris?
- Istoria incepe in 1992, cand eu eram la Covent Garden, la Londra, si cantam impreuna cu Monserrat Caballe, in spectacolul "Calatorie la Reins" de Rossini. Atunci, Monserat Caballe mi-a povestit de intalnirea aceea extraordinara cu Freddy Mercury - exista acel imn al Olimpiadei, ' Barcelona '. Atunci, m-am gandit cu cine sa facem un cuplu de acest gen. A trecut o vreme si, intr-un alt an, intr-o seara de 13, am primit un telefon de la Mihai Godoroja care mi-a propus sa cant o piesa cu formatia Iris, ' Baby, baby '. N-am ezitat niciun moment si am spus da. Succesul a fost de nedescris, pe scena Salii Polivalente. Am simtit peste 7.000 de suflete care au venit peste mine cu atata dragoste.
- Regretati ceva in viata?
- Nu am niciun regret. Viata a fost si este foarte generoasa cu mine. Pentru aceasta nu uit sa ii multumesc bunului Dumnezeu in orice clipa. Am multe proiecte pe care vreau sa le materializez, roluri pe care doresc sa le cant, dar si o cariera pedagogica in care sa ii invat pe tinerii nostri, exceptional dotati vocal, cate ceva din experienta anilor petrecuti pe scena.

Soprana Felicia Filip s-a nascut la 20 martie 1959
Absolventa a Academiei de Muzica din Bucuresti, Departamentul Canto - 1985
Solista a Teatrului Liric din Brasov - 1985 - 1990
Solista a Operei Nationale din Bucuresti - 1990 - 2003
Repertoriu: "La Traviata", "Rigoletto", "Falstaff", "Il Barbiere di Seviglia", "Lucia Di Lammermoor", "Boema".
Supranumita "Regina Traviatei", "Donna di prima forza", "Superba tragediana" sau "Diva celesta", cea pe care Monserat Caballe a numit-o pe scena de la Covent Garden "Sei un cavallo di scena!", Felicia Filip este unica artista lirica din lume castigatoare a tuturor Premiilor "Mozart".