La ora actuala autoritatile statului nu dispun de nici un fel de politica de protejare a cetatenilor proprii in fata unei posibile si foarte probabile invazii a fortei de munca ieftine din spatiul extracomunitar. Nici un reprezentant al autoritatilor romane nu vorbeste despre masuri de restrictionare sau cel putin de control a imigratiei fortei de munca din strainatate si, din nefericire, nici pe marile federatii sindicale din Romania se pare ca nu le preocupa o astfel de problema, avand in vedere faptul ca nu au abordat pana acum acest subiect in discutiile purtate cu partea guvernamentala.
Pana in prezent Romania a beneficiat de o protectie "naturala" in fata imigratiei fortei de munca din strainatate, cauza reprezentand-o salariile extrem de mici practicate pe piata autohtona a fortei de munca. Numai ca, in ultimul timp castigurile medii lunare ale romanilor au ajuns la echivalentul a cca. 250 de euro, o suma care pentru multe state asiatice, africane sau cele din spatiul ex-sovietic poate fi considerata atractiva. In plus, odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, sansele- cel putin teoretice - de crestere in anii urmatori a salariilor din Romania au crescut considerabil, daca ar fi sa luam in considerare exemplele statelor baltice unde castigurile angajatilor au crescut substantial dupa cativa ani de la aderarea la UE. Deja, prezenta cetatenilor straini pe piata fortei de munca din tara noastra tinde sa nu mai fie una exotica, numerosi patroni autohtoni apeland la extracomunitari "ieftini" pentru a-si completa organigramele de personal ale firmelor lor, aspect recunoscut si de Gheorghe Barbu, ministrul Muncii. Astfel, in cadrul unor recente declaratii, ministrul Muncii a aratat ca in ciuda faptului ca in Romania exista sute de mii de persoane active care nu au un loc de munca, angajatorii romani prefera sa apeleze la forta de munca calificata din strainatate, in loc sa-i califice pe somerii din tara pentru care patronii beneficiaza de numeroase facilitati pecuniare. Mai mult, Barbu a fost de parere ca autoritatile nu-i pot obliga pe patronii romani sa nu mai apeleze la forta de munca straina. Aceasta atitudine este cel putin curioasa cand vine din partea unui inalt functionar al statului, tinand cont de faptul ca legislatia romana ofera un instrument foarte eficient pentru tinerea sub control a imigratiei straine pe piata fortei de munca din Romania, instrument numit permisul de munca.

Cererea a depasit oferta de brate de munca in Romania

In loc sa-i indemne pe patroni sa apeleze la salariatii din Romania, autoritatile statului ar trebui sa ia in considerare faptul ca piata muncii, ca oricare alta piata, este guvernata de legea cererii si ofertei. In acest sens, este important de mentionat faptul ca dupa ce mai bine de un deceniu cererea de forta de munca a fost mai mica decat oferta (din cauza dimensiunii foarte mici a sectorului privat si a extinctiei sectorului de stat in economie, odata cu privatizarea acestuia), plecarea masiva la munca in strainatate a cca.3 milioane de romani a facut ca pentru prima data in istoria postdecembrista a Romaniei cererea sa depaseasca oferta de brate de munca. Altfel spus, milioanele de romani plecati sa-si caute norocul prin Europa au condus la aparitia unei penurii de personal calificat sau nu, pe piata mioritica a fortei de munca. In acest context, unii patroni au fost in cele din urma nevoiti sa mareasca salariile la un nivel decent- vezi sectorul constructiilor unde un fierar betonist a ajuns sa fie platit cu echivalentul a 1000 de euro pe luna-in timp ce multi altii au cautat un debuseu pe care l-au gasit in forta de munca ieftina din spatiul extracomunitar. Acest lucru a fost posibil din cauza faptului ca statul roman nu dispune de nici un fel de politica de restrictionare a accesului cetatenilor extracomunitari pe piata autohtona a fortei de munca.

Cazul chinezoaicelor de la Bacau ar putea deveni emblematic

Conform statisticilor oficiale populatia activa a Romaniei era la sfarsitul anului trecut de 10,386 milioane de persoane, dintre care aproape 70% o reprezenta populatia ocupata. La sfarsitul anului 2005, cifra populatiei ocupate a Romaniei a fost de 9,147 milioane de persoane. Daca se scade din aceasta cifra cele aproximativ 3 milioane de cetateni romani care lucreaza in strainatate, numarul populatiei ocupate existente efectiv in Romania se reduce la numai 6 milioane de persoane. Aceste 6 milioane de romani, dintre care 4-5 milioane sunt salariati, ar putea ajunge in anii urmatori in situatia de a parasi si ei Romania, din cauza absentei restrictiilor imigratiei fortei de munca din strainatate. In aceasta privinta este binecunoscuta "ferocitatea" cu care statele occidentale isi protejeaza piata fortei de munca si cate umilinte au trebuit sa indure romanii pentru a avea acces, chiar si partial, la aceste piete deschise doar pentru job-uri pe care occidentalii nu le-ar fi facut nici in ruptul capului. In schimb, autoritatile romane se lamenteaza ca patronii autohtoni nu apeleaza la propriii sai concetateni pentru a le oferi slujbe si ii prefera pe chinezi, rusi, ucraineni, moldoveni, etc. Numai ca Legea nr.203/1999 stipuleaza faptul ca "cetatenii romani care doresc sa lucreze in Romania trebuie sa obtina in acest sens un permis de munca (...) permis care se elibereaza, la cerere, strainilor care indeplinesc conditiile de incadrare in munca prevazute de legea romana si care au aplicata pe documentele de trecere a frontierei viza pentru angajare". De asemenea, legea mentionata prevede faptul ca aceste permise de munca se elibereaza pentru o perioada de numai 6 luni, cu posibilitate de prelungire de inca 6 luni, eliberarea lor fiind de competenta Ministerului Muncii. In aceste conditii, ne intrebam ce le impiedica pe autoritatile romane sa controleze piata autohtona a fortei de munca in favoarea salariatilor, prin acest eficient instrument numit permisul de munca si sa inceteze eliberarea de permise de munca pentru extracomunitari (procedura admisa si chiar incurajata de legislatia UE), concomitent cu intarirea controalelor la firmele care utilizeaza ilegal forta de munca extracomunitara si cu expulzarea imediata a cetatenilor straini gasiti ca presteaza diferite munci in Romania fara permis, asa cum procedeaza toate statele UE cu imigrantii ilegali? Altfel, cazul chinezoaicelor de la fabrica de confectii de la Bacau va deveni in numai cativa ani unul emblematic pentru piata fortei de munca din Romania, iar calvarul romanilor obligati sa-si abandoneze familiile si gospodariile pentru a pleca la lucru in Occident va continua la nesfarsit.