Octavian Andronic publica pe Amos News articolul intitulat "Decimarea fiintei umane", pe care il puteti citi in continuare.
'Am asa, o banuiala, ca "fiinta umana" a d-lui Voicu nu va fi "decimata" in arestul de la Rahova pentru ca iata, dansul s-a si imbolnavit si s-a internat iute in spital. Are hipertensiune arteriala, boala de care sufera cam jumatate dintre romani, si starea sa nu se va imbunatati, fac pariu, pana cand nu va trece valul asta cu arestarea sa.
Care arestare mi se pare cu cantec. Problemele lui Voicu au deja cateva luni, de cand a fost umflat pe strada si dus la Parchet, pentru ancheta. Din acel moment au inceput sa se scurga in presa informatii despre caz. Mai intai s-a facut inventarul celor implicati: judecatorii Costiniu si Jipa, oamenii de afaceri Casuneanu si Locic, vreo cativa politisti. A intervenit chiar Parchetul comunicand ca lui Voicu i s-a interzis sa aibe contacte cu colegi de parlament ca Hrebenciuc sau de partid, ca Vanghelie. "Dosarul" sau era aproape complet cand - nu se stie cum - continutul interceptarilor aflate la dosar au erupt in presa. De aici inainte practic n-au mai existat secrete in "cazul Voicu". S-a aflat si cine e "cartita" (cu ce l-or fi strans cu usa procurorii pe Liviu Capota, de la "Select", de-au reusit sa impanzeasca restaurantul cu microfoane ?)
Imaginea publica a lui Voicu a fost facuta praf, nu de procurori sau de jurnalisti, ci de el insusi. Pentru ca din convorbirile sale eliptico - criptico - golaneste a reiesit cu maxima acuratete portretul unui palavragiu care insa, dincolo de palavre, si-a construit o solida retea de relatii in toate institutiile care-i puteau servi "clientii". Uneori stau si ma intreb cat de mare era influenta sa in aceste medii si daca nu cumva blufa, cum faceau cei care-ti luau banii sa-ti puna pile la examene si daca treceai, ramaneau cu banii, daca nu, ti-i dadeau inapoi, fara sa faca nimic.
Problema care se pune acum este sa fie arestat. De ce ? - ma intreb si nu mai inteleg ratiunea - daca nu cumva este vorba despre acea "ratiune" clasica in virtutea carei operau procurorii comunisti: ce nu reuseau sa scoata de la tine cat erai in libertate, scoteau dupa ce te bagau jos, la "decimare" ( stie Voicu ce stie ). Or, daca nu au deja ce le trebuie pentru a-l trimite in judecata, ne indoim ca vor mai obtine ceva, mai ales in conditiile in care Voicu e expert in astfel de chestiuni si il are alaturi pe avocatul Mateut, specialist in problemele coruptilor fara coruptie. Nu trebuie, insa, sa fii mare specialist, ca sa-ti dai seama ca dosarul e subtirel, ca in afara anecdoticii si a exprimarilor colorate nu prea are substanta - cu atat mai mult cu cat nici interventiile nu s-au soldat cu vreun rezultat: in ciuda mitei data cu acte si TVA, Casuneanu a pierdut procesul, iar Locic n-a scapat de probleme. Cazul lui Voicu incepe sa atarne mai greu in zona escrocheriei si inselatoriei, decat a coruptiei.
Incult, fanfaron, vulgar si smecher, Voicu traseaza portretul robot al unei specii care s-a cocotat pana la varful politicii si daca e cineva de condamnat cu adevarat, sunt cei care l-au tolerat, l-au ajutat si l-au suportat sa ajunga unde a ajuns. Cat despre unde mai putea sa ajunga, cu putin "noroc", prefer sa nici nu ma mai gandesc. '
N. Red. Vehementa publicistului-caricaturist Octavian Andronic este unilaterala: cati dintre ministrii Cabinetului Boc (nu) sunt asemenea lui Voicu?!