Blogul lui Constantin Gheorghe: Crudul adevar

Uneori, daca esti atent, in mocirla publicistica din "Adevarul" mai gasesti cate o perla, semn ca Cartianu (stiu, dar e cu intentie!) e pe undeva pe unde se poate recomanda Gregoire Ecrivain, iar Patriciu e plecat. O astfel de perla, in sensul de analiza lucida si fara obisnuitele clisee ale economistului de scoala noua, neaparat austriaca si friedmanian-cretina, este cea a prof. dr. Petre Prisecaru, care activeaza in cadrul Departamentului de Integrare Europeana al Institutului pentru Economie Mondiala al Academiei Romane. El are curajul sa scrie despre subminarea economica a Romaniei, si despre praful de pe toba cu care ne alegem dupa doua decenii de marete impliniri capitaliste.

"In urma primul val al crizei ramane cea mai mare datorie publica din istoria tarii si o clasa de mijloc vlaguita financiar sau aproape distrusa, avand statutul de ostatica a unor banci cu capital strain. Activele strategice sunt in cvasi-totalitate sub administrarea eficienta a unor multinationale occidentale, iar rentele extrase de acestea se duc in fiecare an, in mod invariabil, sub forma de dividende sau de preturi de transfer, catre tari mult mai prietenoase cu propriii cetateni. Mai grav, datorita faptului ca multi agenti economici si o parte importanta a populatiei active a tarii s-au indatorat excesiv in valuta straina, ultima pentru a cumpara active imobiliare si bunuri de folosinta ȋndelungata, statul roman a contractat un credit urias care a avut drept consecinta un curs de schimb stabil, convenabil in acelasi timp si pentru exitul profiturilor masive realizate de capitalul strain in anii 2007 si 2008. Companiile straine au realizat in Romania marje de profit de cateva ori mai mari decat in statele de origine sub pretextul ca si riscurile sunt pe masura, dar la primele semne de criza au refuzat, in general, asumarea de riscuri prin reinvestirea profiturilor si au trimis acasa sume uriase de bani, decapitalizand economia romaneasca. Statul roman nu a facut decat sa se asigure, cu un pret urias pentru populatie, ca aceste corporatii au suficienta valuta la dispozitie pentru a-si putea repatria profiturile. Situatia este similara si la anemica bursa de valori din Bucuresti, unde la primele semne de panica externa investitorii straini dau semne de dezertare rapida si de parasire a scenei...
In conditiile unei politici monetare relativ conservatoare a Bancii Nationale, cauzele fenomenului inflationist trebuie cautate in structurile oligopoliste ale pietelor si in statutul de colonie economica al tarii noastre. Cresterea preturilor materiilor prime, care se regaseste in costurile companiilor, nu este doar transferata instantaneu consumatorilor romani, dar este folosita si ca pretext pentru cresteri concertate de preturi la produsele si serviciile cu elasticitate scazuta a cererii. Situatia este cum nu se poate mai rea: profiturile sunt exportate, pierderile sunt distribuite societatii. Astfel, cei care profita din plin in perioadele de boom economic, nu contribuie cu nimic la ameliorarea efectelor depresiunii... Comportamentul acestor agenti economici duce la agravarea situatiei, transferul total de costuri saracind efectiv populatia in ansamblu, dar afectand si mai grav bugetarii care platesc pe doua cai: prin deprecierea valorii reale a veniturilor, dar si prin taieri nominale de salarii. Romanii se aleg cu datoriile, dar fara active si venituri pentru a le plati, iar ordinea sociala incepe sa semene cu sclavagismul. O concluzie importanta care se desprinde este ca globalizarea genereaza bunastare economica la periferie doar in prezenta unui leadership local responsabil si cu viziune. Nicio tara din lume, care nu este o colonie, are un sistem democratic functional si vrea sa ramana intreaga, nu poate sa-si permita sa arate asa cum arata Romania acum!
In acest context, rolul statului "social" nu trebuie sa fie neaparat acela de a redistribui beneficiile in perioade de boom, cat, mai ales, acela de a proteja populatia si, implicit, stabilitatea sociala, in astfel de perioade dramatice. Putem sa ne gandim ca, dupa dezindustrializarea masiva din anii ’’90, distrugerea statului social apare pe undeva ca o consecinta fireasca, mai ales ȋn contextul instituirii obsesiei deficitului bugetar excesiv, atat sub tutela UE, cat si a FMI.
Romania pare a intra pe drumul abandonarii cursului democratic care conduce la prosperitate, organizarea economica actuala fiind, deocamdata, mult prea profitabila pentru entitatile straine, dar si pentru cleptocratia locala, pentru a fi sacrificata.
Din pacate, reforma politica si administrativa este doar o scuza penibila pentru mentinerea unui sistem economic viciat, in timp ce, in urma cresterii economice din deceniul trecut, nu am mai ramas nici macar cu speranta. Institutiile statului de drept sunt o conditie necesara, dar nu si suficienta, pentru functionarea economiei. Capitalismul adevarat s-a construit peste tot in lume prin reinvestirea profiturilor, nu prin exportul lor, prin banci si active strategice cu capital autohton, prin rate ridicate de economisire ale populatiei, prin investitii in inovatie... dar, mai ales, prin construirea increderii populatiei in sistem, aplicand un mecanism echitabil de distribuire a pierderilor si castigurilor. Daca ȋn august criza de ȋncredere a determinat in statele capitaliste prabusirea burselor, ȋn Romania ea poate submina chiar fundamentele democratiei...Se pare ca Romania a reusit trista performanta de a breveta o metoda de compromitere a capitalismului printr-un esec de proportii: oligarhizarea resurselor si inrobirea populatiei. "

Sigur, autorul va fi infierat cu manie elitista, va fi etichetat drept nationalist-comunist, va fi ignorat. Din pacate, ceea ce scrie el este crudul adevar. Dar credeti ca Basescu, Boc, Udrea, Vass (ca nebuna asta a ajuns sa dea ordine Parlamentului, visandu-se, mai mult decat Fecioara din Plescoi, un Basescu cu fusta) ar intelege ceva din ceea ce scrie profesorul Prisecaru? Dovada: la tv am asistat la un moment inept, in care Boc ii demonstra lui Franks ce bine a invatat el engleza, recitand banalitati din manualul de economie pentru tampiti.
Daca e sa facem vreodata procesul distrugerii Romaniei, indiferent de epoca, primele aduse in fata judecatii trebuie sa fie elitele intelectuale. Lase, lacome, slugarnice, puse pe capatuiala, au servit fara rusine toti stapanii straini ai Romaniei, iar dispretul lor pentru omul de rand nu are echivalent in nicio tara civilizata. Asta e, lectura placuta! Daca va plac povestile horror.