Bogdan Tiberiu Iacob publica pe Inpolitics articolul "Halucinant: cele 18.000 de ore ale lui Dan Diaconescu", pe care il puteti citi in continuare.
'O informatie trecuta, din motive care ne scapa, mai degraba neobservata in presa, in ziua eliberarii din arest a lui Dan Diaconescu merita, credem noi, toata atentia, pentru ca releva un tablou socant al justitiei mioritice.
Pe 25 iunie, in ziua eliberarii lui Dan Diaconescu din arestul Directiei Cercetari Penale al Politiei Romane, ca urmare a deciziei Tribunalului Bucuresti, procurorul DNA Gheorghe Bocsan care se ocupa de cazul respectiv a facut o afirmatie incendiara, preluata de agentiile de presa si de ziarele de a doua zi, dar fara comentariile care, poate, s-ar fi impus. Mai precis, in pledoaria sa impotriva eliberarii lui Diaconescu, procurorul a declarat in fata instantei ca sunt 18 mii de ore de interceptari telefonice, plus doua ambientale, care nu au fost in totalitate ascultate si transcrise.
Ati citit bine, 18.000 de ore de inregistrari. De aici incolo, sa ne ajute putin matematica, pentru a intelege gravitatea dezvaluirii.
Intr-un an calendaristic sunt 8.760 de ore. Asta inseamna ca, daca DNA l-ar fi ascultat non stop pe Diaconescu, ar fi fost nevoie de doi ani si ceva pentru a acoperi 18.000 de ore. Numai ca inregistrarile respective sunt telefonice - doar doua ambientale - ceea ce inseamna ca, daca ar fi vorbit patru ore pe zi la telefon, Diaconescu singur ar fi avut nevoie de peste 12 ani pentru a acoperi cantitatea de inregistrari de la DNA. (In treacat fie spus, conform Observatorului European al Industriei de Telefonie Mobila, romanii vorbesc, in medie, la telefon doua ore pe luna)
Sa zicem, insa, ca procurorii nu au inregistrat doar telefoanele lui Diaconescu, ci si ale altor persoane implicate in caz. Daca in lotul Diaconescu ar fi, spre exemplu, 30 de persoane, ar rezulta o medie de 600 de ore de caciula. Daca stabilim o durata medie rezonabila, de 10 minute pentru fiecare apel telefonic al acestor persoane, rezulta ca fiecarei persoane i s-au interceptat 3.600 de convorbiri. La zece convorbiri pe zi, asta ar insemna cam un an de zile.
Cazul Diaconescu a intrat in ancheta procurorilor, se stie, in perioada iulie-septembrie 2009, ceea ce demonstreaza ca nici macar nu s-a implinit anul respectiv. In aceste conditii, intrebarea care se impune este: de unde un numar atat de mare de inregistrari? Este lotul Diaconescu atat de mare, sa zicem mult peste 30, numarul ales de noi pentru o simpla demonstratie matematica, incat sa poata justifica aceste cifre?
Sa nu uitam ca, potrivit legii, mandatul de interceptare a unei persoane se elibereaza doar pentru 30 de zile, dupa care procurorii trebuie sa solicite prelungire, cu motive intemeiate, la scurgerea fiecarei alte perioade de 30 de zile.
Pentru cate zeci de persoane au facut procurorii solicitare de interceptare si de cate sute de reinnoiri de mandate au avut nevoie pina la 18.000 de ore de inregistrari?
Spre comparatie, pentru a demonstra ca reteaua clanului Eugen Preda se ocupa de trafic de droguri - un alt caz celebru, conectat inclusiv cu furtul de arme de la Ciorogirla -, procurorii au realizat doar cateva zeci de ore de inregistrari telefonice si ambientale.
Cat a costat toata aceasta munca si cati angajati au mobilizat DNA si SRI pentru efectuarea ei, intr-un caz de spaga de 200.000 de euro? Si cat costa, in acest caz, anchetarea cazurilor de terorism, gen Omar Hayssam, sau a marii coruptii, unde se vechiculeaza sume de zeci de milioane de euro? Dan Diaconescu a avansat, la iesirea din arest, suma de 3 milioane de euro drept cost al anchetei impotriva sa. Ca mai mereu in cazul "dezvaluirilor" sale, el nu a furnizat probe. Si totusi, afirmatiile procurorului Bocsan ar putea, ele insele, sa ii dea dreptate de aceasta data.
18.000 de ore de inregistrare, citire si transcriere pentru a dovedi ca unui primar de comuna i s-a cerut spaga.
Macar daca ele ar furniza probe de netagaduit in rechizitoriul procurorilor. Numai ca aici intervine un alt mic amanut tehnic: in Romania exista, la aceasta ora, un singur specialist in expertizarea vocii si a convorbirii, l-am numit pe Catalin Grigoras, fost director la Institutul National de Expertize Criminalistice (INEC). Acest lucru inseamna ca, daca Diaconescu va contesta inregistrarile respective si va cere o contraexpertiza, DNA ramane cu buzele umflate. Asta, pentru ca singura solutie ar fi trimiterea inregistrarilor la un institut din strainatate, ceea ce inseamna costuri uriase si timp pierdut.
In aprilie 2007, CEDO i-a dat castig de cauza lui Dumitru Popescu in procesul impotriva Romaniei (cazul "Tigareta II") tocmai pentru ca inregistrarile audio nu au fost autentificate de un expert. Dupa cum relata "Romania libera", judecatorii de la CEDO au criticat SRI care a realizat proba audio, apoi au sustinut ca este autentica, desi dovada nu avea parafa unui expert guvernamental sau independent.
Nu este pentru prima data cand se pune problema eficientei reale a DNA; multi specialisti au tras de mult semnalul de alarma ca, in Romania, procurorii nu stiu decat sa traga cu urechea si sa produca inregistrari peste inregistrari, acesta fiind, poate, si motivul pentru care marii corupti scapa atat de usor basma curata. Sa ne amintim de celebrul episod "palinca si caltabosul": atat de grozave au fost probele procurorilor incat niciun fir nu li s-a clintit, pana azi, protagonistilor povestii, desi au trecut ani buni.
Marea intrebare este alta, insa: oare toata aceasta imensa risipa de bani si de forte de catre DNA a fost facuta pentru a-i face dreptate primarului din cazul Diaconescu, sau adevarata miza este alta? Cum ar fi, tararea sistematica la parchet, mult timp de aici incolo, a diverse personaje sonore, doar pentru ghinionul de a fi vorbit cu DD in ultimul an, ceea ce le va crea probleme de imagine si va contura, in ochii opiniei publice, impresia ca DNA realmente lucreaza.
Deocamdata au ajuns pe acolo primarii Sorin Oprescu si Andrei Chiliman. Urmeaza Vanghelie si cine mai stie cine. E mai mult decat plauzibil ca procurorii l-au pus sub urmarire continua pe Dan Diaconescu pentru ca ii interesau mai degraba vorbele personajelor grele cu care realizatorul TV se intretinea zilnic. Una peste alta, la cate conexiuni avea DD, sa nu ne miram daca o sa se perinde prin dosarul sau jumatate din clasa politica autohtona, dupa care dosarul va sucomba fie din lipsa de probe, fie prin prescriere, consfintind o noua pagina de succes in istoria justitiei mioritice.'