Cand, in ’45, au pus mana rusii pe noi - dati noi in prada de Apuseni - au luat sapte piei de pe spinarea noastra. Dupa care au venit cu planul Valev si au zis: "Faceti voi agricultura, lasati industria, energia si celelalte pe seama noastra; intr-o fratie!". Noroc ca Gheorghiu-Dej si mai apoi Ceausescu nu s-au prins. Ei au preferat, cu mari riscuri, sa rupa fratia decat sa lase tara neechipata, iar nea’ Nicu a dus ambitia pana aproape de pernicioasa autarhie. Care l-a si costat.
Cand, in ’89, au pus mana Apusenii pe noi, au luat si ei la iuteala pozitii puternice in economia noastra, ne-au smuls pietele (caci de-asta, mai mult, am facut Revolutie) si ne-au zis: "Lasati sa privatizam in favoarea capitalurilor noastre, sa va dam noi finantare prin catenele noastre bancare, sa va integram in sistemele noastre si, daca e necesar, sa va hranim tot noi fie si pe credit". Natafletii nostri, in cap cu Ion Iliescu, Petre Roman, dar si multi altii, au fost de acord. S-au legat atat de strans de bancile si institutiile internationale ale Apusului incat s-au trezit ferecati, si sistematic despuiati, dezafectati, trimisi la vatra cu mainile goale. Atunci au aparut smecherii si au zis: "De ce cu mainile goale? Daca tot e lichidare si supunere si jefuire, macar sa ne alegem si noi cu ceva!".
Si au urmat ai nostri, cuminti si docili, invatatura apuseana, inca de nimeni practicata, a trecerii de la un comunism organizator (mai bine sau mai rau), la un capitalism "liber" si salbatec, in care principalele capacitati ni s-au luat, iar noi am ramas cu spertul smecherilor si cu praful de pe toba. Ce n-a folosit Apusului sau a concurat Apusul s-a taiat in bucati si s-a vandut la fier vechi. Ce putea sa "reziste", Armata, Aviatie, spirit public, s-a desfiintat, s-a flituit. Am intrat, cu urechi cu tot, la invatatura liberala a Bancii Mondiale si a Fondului Monetar International. Ne-am gasit, in locul tutorilor rusi, cu alte tutele, tot asa de... binevoitoare. Si, in plus, cu perceptorii si belitorii nostri pe post de lichidatori. Si cu Banca Nationala pe post de drusca.
Si a inceput Apusul sa-si verse marfa la noi, sa ne razgaie si sa ne invalideze, sa ne scoata din rosturi. Ne-a integrat politic si economic, ne-a dat si oarecare bani, pe credit, ca sa-i cumparam si consumam marfa. Ce a fost rentabil la noi ne-a luat, mai mult sau mai putin obligatoriu, prin santaj. Ce a fost pagubos, ne-a pus in carca.
Unde s-a aplicat, aceasta "nobila" politica a cam desfiintat economiile reale si a lasat libera primejdioasa specula financiara. S-au pierdut fonduri uriase, iar altele au intrat la spert. De la o vreme n-am mai putut misca fara nenea cel mare si nenisorii sai. Dar sfaturile inaltilor matadori financiari n-au creat bazele unor prosperitati proprii (poate cu exceptia incapatanatei Polonii), ci pe ale unei aserviri complete.
Acum, jucausii Occidentului, doicile noastre, au pus si de o criza de sistem, iesita din necesitate, din zurbageala. Ne-au lovit cu ea peste bot. Ne-au prins dezarmati, legati fedeles, fara resurse productive, fara piete. Ei n-au lucrat la schimb cu noi, ei si-au aplicat Legea, invatatura, si ne-au impins in datorie vesnica. Ei ne-au mancat capul.
Cativa bancheri apuseni lucizi ne-au spus-o mai demult. Au avertizat. Acum vine de recunoaste cu jumatate de gura si una din doici, ca pedagogia n-a prea fost la inaltime. Mersi! Acum suntem in strada, ne batem, ne vaicarim, smecherii exulta, poporul e la pamant, abia isi taraie nevoile. "Cine ne-a invatat, capul ne-a mancat". Iar redresare nu-i. Doar cerseala.
Saraca tara! Ce prosteala pe ea!