In 1940, la Targu Jiu si-a deschis portile una dintre primele fabrici din judetul Gorj: Fabrica de Tigarete. Peste o mie de oameni au avut ani buni un loc de munca stabil. A venit Revolutia si, odata cu trecerea anilor, fabrica a fost retehnologizata, astfel ca munca angajatilor a devenit mai usoara. Visul frumos s-a destramat in anul 2006, cand portile fabricii s-au inchis, muncitorii devenind someri. Traditia de peste 65 de ani s-a transformat in scrum...

La sfarsitul anului 1940, in municipiul unde sunt expuse operele marelui Constantin Brancusi, a fost infiintata prima fabrica de tutun din Oltenia. Era printre primele fabrici din judetul Gorj si toata lumea s-a bucurat, gandindu-se la noile locuri de munca. Asa a si fost: peste o mie de gorjeni au fost angajati aici, majoritatea fiind tinere, care isi asigurau, astfel, o pornire cu dreptul in viata. Programul incepea la ora fixa si se lucra mult. Cu totii voiau sa aiba un serviciu stabil, sa-si poata creste copiii si sa aiba o viata buna. Cat se putea pe vremea aceea. Si nu traiau rau muncitorii de la Fabrica de Tigarete Targu Jiu: produsele de aici erau la mare cautare, mai ales ca in perioada aceea nu intrasera pe piata produsele din export. Salariile erau convenabile, iar la Fabrica de Tigarete portile erau mereu deschise pentru cetatenii care doreau sa munceasca.
Acum, in iunie 2009, a ramas doar scrumul din tot ce a fost: cladirile fostei fabrici sunt lasate in paragina, au geamurile sparte si peretii "batuti" de vreme si daramati. Paznicul postat la intrarea in curtea fabricii spune ca nu stie nimic despre proprietari, sunt persoane private sau poate o firma privata. Nu stie mare lucru despre fosta Fabrica de Tigarete, una cu traditie in judetul Gorj, unitate industriala care a avut peste o mie de salariati.

Amintiri din epoca de aur

Elisaveta Stroie are 53 de ani si a lucrat la Fabrica de Tigarete din Targu Jiu vreme de 25 de ani. Era tanara cand s-a angajat, abia deschidea ochii spre viitor si era dornica sa munceasca. "Eram in anul 1982 si auzisem ca se cautau muncitori la Fabrica de Tigarete. Am mers sa ma angajez si am fost primita. Acolo erau primiti toti cei care voiau sa munceasca. Se platea bine, aveam conditii si nu era foarte grea munca. De aceea, erau si foarte multe femei angajate. Existau maistrii barbati si inginerii, masinistii, care aveau grija de masini. Era tehnologie si pe vremea comunistilor, insa nu asa performanta. Unde ma angajasem eu nu era multa munca, stateam in picioare mult, miros de tutun... Mult de lucru era la depozit, acolo unde se primeau baloturile de tutun, se incarcau produsele finite. Acolo lucrau barbatii. Tin minte ca exista un atelier unde erau angajati numai romi din cartierul Obreja din Targu Jiu. Cine le mai da astazi de lucru acestor oameni necajiti? Nimeni. Macar atunci eram siguri ca avem un salariu decent", a povestit femeia.

Intamplari de dupa Revolutie

Anii regimului comunist au trecut linistiti, oamenii au capatat vechime in munca si nu se asteptau la lucruri rele. Se obisnuisera sa munceasca si isi primeau salariile la timp. Ana, alta fosta angajata, trecuta acum de 65 de ani, povesteste ca ambii ei copii stateau cateva ore pe zi la caminul existent in cadrul unitatii: "Curtea fabricii era mare si plina de verdeata. Erau flori, copaci, multe cladiri si toate straluceau, erau noi si ingrijite. Nu stiu ce a mai ramas pe acolo acum. Imi amintesc foarte bine ca nu aveam de ce sa ma plang nici pe vremea comunistilor, nici dupa aceea. Era un loc de munca sigur si ma bucuram si de privilegiul de a-mi aduce copiii la camin, caci nu aveam cu cine sa ii las acasa".
Fabrica de la Targu Jiu, ca si celelalte din tara, apartinea de Regia Autonoma a Tutunului din Romania, care in anul 1997, printr-o hotarare de guvern, a devenit Societatea Nationala Tutunul Romanesc (SNTR).
Dupa 1990, Fabrica de Tigarete a intrat intr-un amplu proces de retehnologizare si au fost aduse utilaje noi si foarte performante. Din pacate, in acea perioada au avut loc si primele reduceri de personal. Din cei peste o mie de angajati au mai ramas vreo 500. "Dupa Revolutie au adus masini performante, din strainatate. Era mult mai putina munca. Mi-am pastrat serviciul. Aveam apa calda in sectie, primeam sifon in zilele calde de vara si lapte pentru ca lucram cu tutun", si-a amintit Elisaveta Stroie.
In cei 25 de ani de munca, si-a facut multe prietene in fabrica. Se intelegeau, isi povesteau necazurile si sperantele. Dupa inchiderea fabricii, nu au prea mai pastrat legatura: "Colectivul din sectie era de nota zece si aveam prietene bune. Eu nu am fumat, altele mai fumau, stateam la soare in curte cand aveam pauza si povesteam vrute si nevrute. Am prins vremuri bune si mi-a parut rau cand s-a terminat totul. Am avut noroc: m-am pensionat, ca aveam anii necesari. Unii dintre colegi au ramas pe drumuri, pentru ca erau mai tineri".

Sfarsitul tigarii...

Anii au trecut si a venit fatidicul 2006. Fabrica de Tigarete din Targu Jiu era o sucursala a firmei SC Galaxy Tobacco SA Bucuresti, fosta firma SC Tutunul Romanesc, care din 1991 si pana in 1998 fusese numarul unu in productia interna de tigarete. In luna martie 2006, printr-o directiva de la centru, activitatea de la fabrica din Targu Jiu a incetat. Oamenii au fost disponibilizati, promitandu-li-se plati compensatorii, pe care le-au primit dupa mai bine de un an.
Peisajul contemporan de la fosta fabrica este dezolant: cladiri daramate, lasate in paragina, geamuri sparte, spatii verzi neingrijite. Doar cainii vagabonzi se mai aciueaza pe la colturile fostelor ateliere si sectii unde se produceau tigaretele.
Marcile Carpati, Marasesti, Snagov au ramas o simpla amintire pentru localnicii din Targu Jiu, locul unde vreme de peste 65 de ani se fabricasera aceste "diavolesti placeri". Unii spun ca fabrica a fost inchisa de concurenta straina. Altii dau vina pe politica. Dupa Revolutie, romanii au inceput sa uite de tigarile Carpati, preferand alte marci, mult mai greu de pronuntat. Carpati ramane unul dintre cele mai vechi branduri in Romania, iar Coloana, unul dintre cele mai vechi din Gorj.
Tigara din scrumiera de la Targu Jiu a ars, iar scrumul sau a fost luat de vantul neprielenic al anilor 2000. Din multe dintre fostele fabrici de acum nici jumatate de secol au ramas doar ruinele unui trecut in care gorjenii aveau unde sa munceasca.