Incepand de vineri a intrat in vigoare Legea insolventei, publicata in Monitorul Oficial 359/21 aprilie 2006. Aceasta lege a reprezentat pana vineri un aspect deosebit de important, ea fiind ceruta de mai multi ani de aproape toate organismele internationale, inclusiv UE, in absenta careia nu se putea vorbi de un mediu de afaceri sanatos.
Insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, printre care se numara cele catre buget, furnizori sau salariati. Insolventa este prezumata ca fiind vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori. Totusi legea prevede o valoare de prag, de 10.000 de lei noi, sau 100 de milioane de lei vechi, sub care nu poate fi introdusa o cerere de insolventa de catre un creditor, cu exceptia restantelor salariale, unde pragul a fost stabilit la sase salarii medii pe economie. Legea prevede o procedura simplificata, care se aplica unor debitori, printre care se numara comerciantii, persoanele fizice, actionand individual, asociatiile familiale, atunci cand nu indeplinesc una dintre conditiile prevazute de lege, printre care se numara, spre exemplu, faptul ca nu mai au niciun bun in patrimoniul lor, actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite, administratorul nu poate fi gasit sau sediul nu mai exista sau nu corespunde adresei din Registrul Comertului. Procedura simplificata prevede ca debitorul in cauza intra direct in procedura de faliment, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 60 de zile, perioada in care vor fi analizate o serie de elemente specifice, pe care nu le precizam in cadrul de fata, dar care sunt precizate in lege.
Judecatorul-sindic trebuie sa comunice, in 48 de ore, cererea
Orice creditor indreptatit poate introduce o cerere introductiva, in care trebuie sa solicite declansarea procedurii in cazul unui debitor, care va trebui sa fie insotita de acte doveditoare. Daca inainte exista si alte cereri de insolventa, formulate de alti creditori fata de un anumit debitor, toate acestea se conexeaza la cererea in cauza, in acelasi mod trebuind sa se procedeze si cu alte cereri care vor fi depuse ulterior. Legea prevede ca, in termen de 48 de ore de la inregistrarea cererii, creditorului indreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei judecatorul-sindic sa-i comunice cererea, in copie, debitorului, iar acesta din urma, in termen de 10 zile de la primirea copiei, trebuie fie sa conteste, fie sa recunoasca existenta starii de insolventa. Daca debitorul contesta starea de insolventa, iar contestatia este ulterior respinsa, el nu va mai avea dreptul sa solicite reorganizarea judiciara. Daca judecatorul-sindic stabileste ca debitorul este in stare de insolventa, va respinge contestatia acestuia si va deschide, printr-o sentinta, procedura generala, potrivit prevederilor noii legi, aflata de vineri in vigoare.