Nu am reusit sa gasim nici macar un motiv logic pentru care un Fiat 500 ar avea nevoie de 135 CP. Cu toate acestea, cei de la Abarth l-au construit, iar noi deja am inceput sa ne imprumutam.
Cu riscul de a ne pierde credibilitatea inca din prima fraza a acestui articol trebuie sa recunoastem ca Abarth este una dintre marcile noastre preferate. Spre deosebire de nemti, francezi sau chiar englezi, preocupati aproape obsesiv de eficienta si costuri, italienii de la Abarth au avut intotdeauna o abordare total relaxata a prepararii automobilelor de serie. E aproape imposibil sa nu remarci un Abarth, are evazari laterale pe care le mai vezi doar pe masinile vechi de raliu si, pe vremuri, aveau motoarele atat de mari incat nu incapeau in compartimentul motor.
Era ca si cum ai fi luat o masina, piesele necesare modificarilor si le-ai fi dat unei clase de gradinita pentru a le asambla. Desigur, masinile lor erau atat de nepractice incat trebuia sa fii un adevarat pasionat pentru a le suporta zi de zi, dar, deloc surprinzator, asta nu a facut decat sa ii confere lui Abarth o imagine de legenda. Acum cativa ani aceasta legenda se afla la doi pasi de istorie si asta pentru ca filozofia Abarth nu a prins decat in Italia, iar Fiat nu avea de gand sa sustina un brand care nu putea produce macar la nivel european. Din fericire, doua modele noi si o abordare global au reusit in ultimii ani sa readuca masinile Abarth pe sosea.

Arata ca un Abarth

500 Abarth nu mai are motorul la vedere, in schimb, e evident ca a fost suficient de mare incat a fost nevoie sa se bombeze un pic capota, iar asta nu poate fi decat o premisa pozitiva. Supradimensionarea a fost elementul priomordial si la spoilere, praguri, jante, eleron si cam orice element grafic pe care il poti gasi. In interior nota dramatic scade serios in intensitate, cu exceptia trio-ului clasic volan schimbator frana de mana doar ceasul care afiseaza presiunea in turbina iti da de inteles ca nu te afli intr-un 500 standard.

Invarti cheia...

…si volanul incepe sa vibreze in ritm cu jocul pistoanelor. In orice alta masina am fi inceput sa ne punem intrebari serioase, intr-un Abarth asta se numeste personalitate. La fel si evacuarea, pentru un propulsor de 1.4 l zgomotul este de-a dreptul incredibil, la ralanti se aude ca un V8 cu volumul la jumatate, iar in accelerare tipa de parca italienii au uitat sa monteze sitele in tobe (responsabilul este un motor T-Jet 1.4 l si 135 CP). Pentru un propulsor supraalimentat livrarea cuplului maxim la 3.000 rpm are toate sansele sa te puna serios pe ganduri.






Exista insa o explicatie precum si mai multe avantaje. Prea mult cuplu, prea devreme ar fi pus probleme deosebite unei punti de Fiat 500, indiferent de marimea anvelopelor. Mai mult de atat, interventia turbine poate fi controlata din acceleratie: apasa incet si presiunea de supraalimentare va fi atat de mica incat motorul se va comporta exact ca unul aspirat, apasa mai hotarat si acul presiunii din turbina va prinde curaj, la fel si cuplul. In practica, acest sistem te ajuta foarte mult in viraje, acolo unde livrarea progresiva a cuplului face diferenta dintre zgomot de anvelope. si viteza.