Ce al-Qaida? Ce Bin Laden? Pe muncitorii de la Electroputere nu-i intereseaza ce hram poarta investitorul arab care va cumpara fabrica, atâta timp cât acesta nu-i va trimite acasa si, eventual, le va mari salariile. Reporterii GdS au vrut sa afle parerea lor despre privatizare. Sapte ani au asteptat cu sufletul la gura venirea unui investitor, sapte ani de sperante si deceptii. S-au bucurat de fiecare data când autoritatile statului anuntau cu surle si trâmbite ca scot fabrica la vânzare. Dezamagire însa din partea investitorilor. Pe cât de repede veneau, pe atât de repede plecau. Ori nu le placea ce gaseau în halele uzinei, ori nu erau credibili în fata statului. Satui sa lucreze pe bani putini la una dintre „fetele batrâne“ ale economiei nationale si amenintati cu pierderea locurilor de munca, majoritatea angajatilor s-au pensionat anticipat când au prins ocazia sau au renuntat la slujba în schimbul salariilor compensatorii. În final au ramas doar 2.660 de persoane din furnicarul de 12.000 de angajati, cât avea platforma Electroputere în momentele ei de glorie. Ei sunt supravietuitorii care au sperat ca fabrica nu se va scufunda. Anuntul ca statul a gasit acum un investitor ferm i-a bucurat. O bucurie retinuta, însa. Parca mai auzisera povestea asta si niciodata nu avusese un final fericit. Saraci, dar optimistiPe Mihai Puiu l-am gasit robotind în sectia de aparataj. Are 43 de ani si o familie care conteaza pe cele câteva milioane pe care le câstiga lunar cu mult efort. A citit si el în presa despre suspiciunile de finantare a terorismului care planeaza asupra patronilor interesati de Electroputere. „Nu stiu, dom’ne, ce e cu terorismul asta si nici nu ma intereseaza. Eu vreau un loc sigur de munca si mai bine platit. Pâna acum am tot asteptat sa vina cineva sa investeasca si uite unde am ajuns, aproape de desfiintare. Sper ca macar de data asta investitorul, indiferent ca e arab sau mai stiu eu ce, sa bage bani în fabrica. Asta ne dorim cu totii“, a spus Mihai Puiu, stergându-si sudoarea de pe frunte. Colegul sau, un domn cu parul carunt, a dat din cap aprobator. „Eu lucrez de mult timp aici si îmi pare rau ca fabrica a ajuns în situatia asta. Arab sau nu, tot ce conteaza e sa fie serios, sa vrea sa faca treaba. Si sa nu dea oamenii afara, ca oricum am mai ramas doar câtiva“. Putin mai departe, un barbat între doua vârste lucra aplecat asupra unei piese. L-am întrebat de ce a ramas în fabrica, în timp ce majoritatea colegilor lui au plecat de bunavoie cu câteva salarii compensatorii în buzunar, date de guvern prin ordonanta. „Nu m-am gândit sa plec cu ordonanta pentru ca, la 47 de ani, cine ma mai angajeaza pe mine? Eu muncesc pe sapte milioane de lei si nu-mi ajung pentru ca am rate de platit si o casa de întretinut. În rest, speram sa fie mai bine daca vine investitorul, sa ne dea si noua salarii mai mari“, a spus barbatul cu un optimism rezervat. Salarii mai mari si echipamente mai buneDaca la sectia de aparataj abia zareai câte un muncitor razlet, la bobinaj era mult de lucru. Femeile, grupate doua câte doua, pregateau izolatia pentru transformatoarele de masura. În ciuda caldurii si a prafului din sectie, munceau de zor. Pe aceiasi bani putini. Mâinile li se miscau mecanic, cu gesturi robotizate deprinse în anii petrecuti în hala unde au învatat meserie. Pareau resemnate. „De tânara lucrez în Electroputere. Acum e foarte greu. Salariul e mic, iar vremurile s-au schimbat. Dumneavoastra sunteti tânar, dar pentru mine nu-i usor. Am auzit ca o sa vina un investitor arab. Nu ma intereseaza ce se spune despre el, dar daca nu mareste salariile nu o sa fie nici o schimbare, o sa fie ca la stat“, a spus o doamna de 45 de ani în timp ce robotea la instalatia de izolare. Seful serviciului de productie, Mihai Negoiescu, spune ca este prins între ciocan si nicovala si ca trebuie sa faca echilibristica între conducere si oamenii din subordine. „Pe de o parte raspund de productie în fata directiunii, pe de alta parte ma lovesc de solicitarile oamenilor care vor salarii mai mari si utilaje mai bune. Echipamentele sunt vechi de 30 de ani, nu au fost modernizate niciodata si totusi ne descurcam. Eu trag speranta ca dupa ce va veni investitorul, indiferent care este acesta, sa ne puna la treaba. Sper ca dupa privatizare lucrurile sa mearga bine“, a spus seful sectiei cu o urma de nostalgie în glas. Ruga catre AlahPrins cu grija datoriilor fabricii si cu lipsa banilor pentru salarii, directorului general al Electroputere, Cornel Mondea, nu îi prea arde sa se bucure de perspectiva unei privatizari reusite. „Lucram la 20% din capacitate, avem datorii de peste o mie de miliarde de lei, nu avem bani pentru plata lichidarii la salarii. E din ce în ce mai greu. Înainte de a afla ca vine acest investitor arab, oamenii erau bulversati ca de sapte ani nu se privatizeaza fabrica. Acum sunt mai linistiti. Lupta noastra a fost sa nu ajungem ca Rulmentul si Tractorul Brasov, adica sa nu fim lichidati. Avem contracte de 80 de milioane de euro. Era pacat sa dam cu piciorul“, a spus Mondea. Acesta este nemultumit ca, în ciuda promisiunilor, nici o autoritate locala sau centrala nu a ajutat Electroputere. „În strainatate câstig licitatii unde concurez cu sapte firme, iar în România nu ma lasa sa particip pentru ca avem datorii la stat. La fabrica de transformatoare si la cea de motoare electrice am ajuns sa refuzam comenzi pentru ca nu putem sa le terminam la timp. Nu avem oameni suficienti. Abia din aprilie am început sa angajam oameni, dar au venit foarte putini din cauza salariilor mici“, a precizat Mondea. Cel mai greu de convins sunt tinerii, carora nu le convine sa lucreze pe salarii mici. „Tinerii sunt atrasi de mirajul strainatatii. Ceilalti angajati din cadrul Electroputere se împart în doua categorii: cei care asteapta ordonanta pentru a primi salarii compensatorii si cei care se afla la vârsta de pensionare anticipata. Sa vedem ce se va întâmpla dupa privatizare. Poate va trebui sa ne rugam la Alah“, a declarat directorul administrativ al fabricii, Elian Predescu.Ultimul trenDaca negocierile cu arabii de la Al Arrab Contracting Company esueaza, fabrica va fi lichidata si vânduta la bucata. Electroputere are datorii de peste 40 de milioane de euro. Cele mai rentabile sunt sectiile de transformatoare si de motoare electrice. Cel mai greu se descurca sectia de locomotive.