Odata cu transformarile economice petrecute dupa 1989, o serie de marci autohtone create in perioada regimului comunist au disparut odata pentru totdeauna, locul lor fiind luat de brand-uri puternice provenite din Occident. Cu toate acestea, o parte din denumirile anumitor produse intrate in subconstientul romanilor ca fiind purtatoare a garantiei calitatii a ramas pe piata autohtona si chiar s-a impus in fata concurentei acerbe practicate de producatori straini de mare anvergura. O caracteristica a economiei centralizate din perioada regimului comunist a fost existenta unui numar extrem de mic de marci comerciale pentru produsele alimentare sau de larg consum. Aceasta caracteristica era fireasca in conditiile in care notiunea de libera concurenta era in anii socialismului lipsita de sens. In conceptia diriguitorilor economiei comuniste, existenta unei diversitati de producatori si mai ales de marci pentru acelasi tip de produs era lipsita de justificare in conditiile economiei centralizate. Asa se face ca doar la anumite tipuri de produse se admiteau in mod exceptional existenta pe piata romaneasca a doua-trei marci diferite. Odata cu disparitia economiei comuniste, o parte din marcile candva extrem de populare pentru consumatorii mioritici a clacat, disparand pentru totdeauna din peisajul pietei romanesti. Printre aceste nume de produse de care isi mai amintesc doar generatiile trecute de 30 de ani se numara marcile de bauturi racoritoare Brifcor, Ci-Co, Quiq Cola, brand-uri de produse electrocasnice precum Argimix, marci de motorete cum au fost Mobra si Hoinar, alaturi de proiecte de anvergura din industria automobilelor care s-au dovedit a fi erori inca din faza de proiectare, desi ele au fost prezente pe piata nationala inainte de 1989, asa cum a fost cazul autoturismului romanesc Lastun.

Guban, o marca ce a rezistat la doua schimbari de regim politic

Totusi, in ciuda concurentei acerbe a marcilor occidentale, anumite brand-uri traditionale au rezistat pe piata autohtona si unele s-au mentinut chiar si pe piata internationala, asa cum este cazul Gerovitalului. Din categoria marcilor aflate inca pe piata fac parte electronicele si electrocasnicele Arctic, biscuitii Eugenia, bomboanele Mentosan, detergentul Dero, tigarile Carpati, aftershave-ul Tarr, incaltamintea Otter sau berea Ursus. O poveste si mai remarcabila o are marca de incaltaminte Guban. Acest brand extrem de cunoscut nu numai in Romania, ci si pe pretentioasa piata occidentala a fost infiintat in anul 1937, la Timisoara, de industriasul Guban Blaziu, si si-a castigat notorietatea internationala mai intai prin produsele chimice exportate. Construindu-si renumele pe o calitate ireprosabila a produselor fabricate, Uzina Chimica Guban a fost nationalizata (dupa alte surse donata statului) in 1952 si rebotezata cu un nume de sorginte bolsevica. Trecand la productia de incaltaminte, fabrica lui Guban Blaziu a incercat sa-si vanda produsele de calitate in Occident, insa la inceput sub marca comunista care nu spunea nimic consumatorului din lumea libera. Realizand ca nu lipsa calitatii pantofilor fabricati la Timisoara era motivul respingerii produselor exportate, politrucii vremii au fost nevoiti sa revina la vechea denumire de Guban, ocazie cu care vanzarile pe piata externa au sporit spectaculos. Respectand principiul conform caruia "marca vinde marfa" in conditiile mentinerii unui nivel de calitate ridicat al produselor, actualii actionari ai SC Guban SA Timisoara au pastrat cu sfintenie denumirea marcii traditionale, fabrica timisoreana ajungand sa ocupe la ora actuala aproximativ 10% din piata romaneasca de incaltaminte.