Constantin Gheorghe publica pe blogul sau (Constiinta unui liberal de stanga) un text intitulat "Sa ne prabusim impreuna", pe care il puteti citi in continuare. Textul se refera la pretul pe care il vom plati cu totii pentru incapatanarea guvernantilor de a inaspri jungla fiscala.
'O sa-mi iau niste injuraturi de la tot felul de talibani ai "liberalismului", dar, daca ar gandi cu mintea lor, ar recunoaste ca am ajuns in cea mai ridicola si cretina situatie: pastram, din motive de dogma, cota unica de impozitare (care e oricum, numai unica, nu!) si inventam tot felul de subterfugii, pentru a taxa cat mai mult salariile si pensiile, cat si activitatile productive.
Cinstit ar fi sa ne spuna Boc si ceata lui de pleziristi si epicureni: "fratilor, trebuie sa aducem mai multi bani la Buget! Pentru asta marim, timp de doi ani, "cota unica" de la 16% la 19%, si TVA de la 19% la 21%. Simplificam la maximum sistemul de taxe si impozite si acordam facilitati fiscale in valoare de atat din PIB celor care creeaza locuri de munca si angajeaza someri. Dupa doi ani, daca vom avea o crestere economica suficienta, incat sa egaleze veniturile suplimentare aduse de cresterea celor doua, revenim la 16%, respectiv la 19%."
Am fost impotriva introducerii cotei unice dintr-un motiv care tine de capacitatea unei tari de a sustine prioritatile pe care le are in materie de economie, dar nu numai. Cand ai o cota unica de impozitare, spui ca pentru tine nu exista nicio prioritate, nu sprijini nici sectoare economice, nici initiative pe care le consideri importante pentru viitor. De fapt, unei tari care introduce cota unica nu-i ramane decat politica monetara, si asta daca nu face parte din zona euro. Nu cred ca cineva poate renunta si la politica financiara, si la politica monetara, doar de dragul unei dogme.
Cum dracu s-o impaca "liberalismul", care inseamna opusul gandirii dogmatice, cu rigiditatea celor care nu vor sa renunte nici morti la cota unica si la valoarea actuala a TVA? Probabil asa cum se impaca teza de doctorat a lui Boc cu reforma constitutionala a lui basescu.
Stiu, mi se va spune ca n-am luat in calcul costurile sociale ale cresterii impozitului si TVA ului. Da, sunt costuri, va scadea puterea de cumparare. Dar acum, cu sutele de mii de someri, cum e? Ei nu genereaza costuri? O fi tot una sa-ti scada puterea de cumparare cu 3%(din impozit) sau cu 75%(prin licentiere?)? Ca TVA platim cu totii, inclusiv somerii!
Sa pun problema altfel: licentierile din sectorul public vor atrage si mai multe licentieri din sectorul privat. Ne vom bucura ca "bugetarii" sunt dati afara, cu riscul de a muri si mai multe afaceri, sau vom accepta timp de doi ani o crestere de impozite, pentru a pastra niste locuri de munca?
Bine, noi ne uram suficient pentru a ne bucura de raul altuia. Solidaritatea nu inseamna nimic pentru noi. Doar ca e momentul sa constientizam ca nu exista solutii individuale in crize de acest gen. E nevoie de un raspuns colectiv. Si de sacrificii. Toti am vrea ca sacrificiul sa-l faca altii. Nu se poate! Ori facem sacrificii toti, si ne salvam, ori ne amagim ca pe noi ne va ocoli nenorocirea, ca ne vom descurca, si ne vom prabusi impreuna.
Se pare ca am facut deja alegerea. Si ea este aceea de a ne prabusi impreuna, incercand sa ne salvam de unii singuri.'