Ion Iliescu a publicat pe blog articolul intitulat: CALOMNIA CA DIVERSIUNE, pe care il puteti citi in continuare.
In ultimele zile s-au activat, din nou, tot felul de impostori si propagandisti mercenari care repeta cu obstinatie neadevaruri, fapte inventate si calomnii la adresa Revolutiei Romane si a celor ce si-au asumat, in Decembrie 1989, atat riscuri cat si raspunderi . Deasemeni, se reiau tot felul de neadevaruri si afirmatii gratuite privind asa-zisele "mineriade", deformandu-se faptele istorice.
Este de-a dreptul aberanta si ticaloasa afirmatia unora ca responsabili de actiunea terorista declansata in seara de 22 decembrie (si deci de victimele acesteia) ar fi cei ce s-au constituit in noaptea de 22 decembrie in nucleul Consiliului Frontului Salvarii Nationale - noua structura provizorie de putere, constituita dupa rasturnarea regimului si fuga lui Ceausescu.
Eu ma aflam de mai multi ani, sub o supraveghere stricta din partea Securitatii , fiind urmarit zi si noapte, la vedere, de trei echipaje de filaj. Pana si in dimineata zilei de 22 decembrie, m-au ┬┤insotit┬┤, ca de obicei, pana la Casa Scanteii, unde se afla si Editura Tehnica, la care lucram atunci. La ora 11.00, au disparut din parcare.
In jurul orei 14.00 am ajuns la Televiziune, de unde m-am adresat populatiei, din Studioul 4, devenit un fel de tribuna a Revolutiei.
Dupa o vizita scurta la Ministerul Apararii, unde l-am intalnit pe gen. Stanculescu, am ajuns la sediul Comitetului central, in jur de ora 17.00.
Atat sediul cat si piata din fata erau intesate de lume. Cu greu mi-am croit drum pana in balconul biroului lui Ceausescu (devenit a doua tribuna activa a Revolutiei).
Dupa ora 17.30, am gasit un birou mai liber, la etajul III, unde ne-am reunit circa 15 persoane, pentru a redacta un fel de proclamatie (devenita Comunicatul catre tara al CFSN, cu cele 10 puncte programatice ale Revolutiei Romane). Nu am reusit sa-l terminam , pentru ca , in jurul orei 18.30, s-a declansat diversiunea armata, o rafala ajungand si spre biroul nostru. Ne-am imprastiat .
Atunci i-am cunoscut pe Gelu Voican-Voiculescu si pe Mihai Ispas, cu care am iesit spre B-dul. Magheru. Un sofer amabil ne-a dus pana la sediul MApN. Nimeni nu a putut sa ne ofere vreo explicatie privind diversiunea armata.
Am decis sa ne deplasam, cei ce ne aflam acolo, spre Televiziune, unde, impreuna si cu alte persoane prezente, in biroul de la etajul XI, am finalizat Comunicatul catre Țara, pe care l-am prezentat, spre miezul noptii , din Studioul 4.
In timp ce ne deplasam din blocul turn spre zona studiourilor, prin pasarela de la etajul I, s-a tras asupra noastra.
Dupa prezentarea Comunicatului, ne-am reintors la etajul XI, unde am petrecut toata noaptea in stare de asediu, tragandu-se asupra etajelor superioare, unde ne aflam noi, atat dinspre str. Pangratti, Calea Dorobanti, cat si dinspre Piata Aviatorilor; la un moment dat, a aparut un elicopter care a deschis foc asupra Televiziunii (s-a afirmat apoi, ca au crezut ca Televiziunea ar fi fost ocupata de "teroristi" ). Confuzia era totala !
De aceea , afirmatia ca "teroristii" ar fi fost "inventati" de cei ce s-au constituit in CFSN - este o curata ticalosie ! Practic, datorita acestei diversiuni militare, noi nu ne-am putut reuni cu cei 39 membri mentionati in Comunicatul CFSN, decat in ziua de 27 decembrie, cand au incetat aceste actiuni armate.
Este evident ca diversiunea terorista urmarea sa impiedice construirea noii structuri de putere si ca ea a incetat odata cu disparitia dictatorului, in urma executarii sentintei de la Targoviste.
Doar sustinatori ai vechiului regim si oameni lipsiti de constiinta, frustrati, nemultumiti din varii motive, pot manifesta atata ura si incrancenare si dupa trecerea atator ani, impotriva celor ce au constituit obiectul actiunii teroriste din decembrie 1989.
La fel si in legatura cu evenimentele din 13 iunie 1990 si venirea minerilor.
Confruntarea electorala era firesc sa se incheie odata cu alegerile din 20 mai. Piata Universitatii, ocupata samavolnic in urma mitingului electoral al PNȚCD (in ciuda prevederilor Decretului-Lege adoptat de CPUN privind interdictia de a ocupa piete si artere de circulatie , pe timpul campaniei electorale) - a devenit o veritabila tribuna electorala a opozitiei.
Dupa alegerile din 20 mai, principalii protagonisti din piata s-au retras (lucru anuntat public prin comunicatele Ligii Studentilor , PNȚ-cd si al "Solidaritatii Universitare").
A ramas un grup de "grevisti ai foamei", cazati in corturi, sustinuti de "Asociatia 21 Decembrie" si "Partidul Poporului"(partidul lui Dumitru Dinca), care au continuat sa blocheze circulatia din centrul orasului. Dupa mai multe incercari nereusite de dialog, in ziua de 11 iunie, o delegatie a grevistilor foamei a fost primita de vice-prim-ministrul Anton Vatasescu. Singura lor revendicare era realizarea unui "post independent" de televiziune. Dupa explicatiile oferite, s-au angajat sa se retraga din Piata. Acest lucru era important si pentru pregatirea deschiderii lucrarilor Parlamentului ales la 20 mai (Senatul, in fostul Sediu CC, Camera Deputatilor-in localul din Dealul Mitropoliei).
Cei ce si-au aratat nemultumirea fata de decizia de retragere din Piata au fost reprezentantii Asociatiei 21 Decembrie si ai Partidului Poporului (partidul lui Dumitru Dinca) , care s-au lansat in declaratii agresive la adresa Guvernului si a conducerii Televiziunii.
Pe baza intelegerii cu reprezentantii "grevistilor", guvernul a aprobat propunerile Ministerului de Interne pentru redeschiderea circulatiei publice in zona Pietei Universitatii.
Sunt criticate stangaciile Politiei in actiunea de evacuarea a corturilor, din dimineata zile de 13 iunie (din care cei mai multi ocupanti plecasera). Dar, acestea nu pot motiva actiunile agresive si actele de vandalism savarsite de grupuri violente in dupa-amiaza si seara zilei de 13 iunie - incendierile de autovehicule, devastarea unor cladiri publice - a Politiei Capitalei, SRI, Televiziunii, asediul prelungit al Ministerului de Interne. Actele de vandalism , coloanele de fum ce se ridicau din centrul Capitalei, disparitia - practic a politiei de pe strazi, ezitarile Armatei de a interveni (motivata de acuzele legate de implicarea in actiunile de reprimare a manifestatiilor din decembrie 1989) - au starnit o mare ingrijorare in randul cetatenilor Capitalei si din tara, oamenii care votasera masiv si liber in 20 mai neintelegand cum de sunt posibile si care sunt motivatiile acestor acte anarhice. Aceasta a motivat declaratia mea (in calitate de presedinte recent ales) adresata, in special populatie Capitalei pentru a sprijini organele de stat in restabilirea ordinii in Bucuresti .
In spirit de solidaritate, au sosit , mai ales a doua zi, in sprijinul populatiei Capitalei, grupuri de cetateni din judete vecine, precum si grupuri de mineri din 5 bazine carbonifere (nu doar din Valea Jiului). Desigur, la randul lor, unele grupuri de mineri au savarsit acte reprobabile de violenta, care au fost la fel de daunatoare pentru imaginea tarii ca si cele savarsite in seara zilei de 13 iunie.
Este , insa, nedrept sa se puna pe seama minerilor actele de violenta (cei 6 morti din seara de 13 iunie, intre care si un muncitor din Ploiesti, nu au fost victimele minerilor). Nu minerii au introdus violenta in viata noastra publica. Ei nu au fost in Bucuresti la devastarea cladirii Guvernului din ziua de 18 februarie ; nici in actiunile violente de la Targu-Mures din martie; nici la ocuparea samavolnica a Pietei Universitatii si blocarea circulatiei in centrul Capitalei timp de o luna si jumatate; nici la savarsirea actelor de vandalism din 13 iunie. Instigatorii au fost printre cei care si astazi fac "scandal".
Se fac tot felul de speculatii privind "chemarea" minerilor.
Daca nu erau actele violente din 13 iunie, nu existau nici cele din 14 si 15 iunie, legate de prezenta minerilor. Deci, se poate spune, ca pe "mineri" i-au "chemat" de fapt, cei ce au initiat actele violente din 13 iunie. Dealfel, nu intamplator, liderii minerilor, reveniti in Bucuresti in septembrie 1991, cand au provocat din nou, confruntari violente - de asta data cu fortele de ordine, soldate cu demisia guvernului Petre Roman, au fost primiti in triumf la Teatrul National, la Congresul PNȚcd.
Orice rastalmaciri, pe aceasta tema, au caracter propagandistic !
Incercarile de a plasa raspunderea pe seama guvernantilor sunt, in mod vadit partizane. Ce interes puteau sa aiba cei ce au castigat, de o maniera clara, alegerile din mai ( si care se pregateau de schimbarea echipei guvernamentale) sa tulbure climatul din tara ? Este absurd ! Altii erau interesati sa o faca, tocmai pentru a compromite rezultatele alegerilor si a impiedica structurarea noilor institutii de stat. Ei sunt la originea si a actiunilor provocatoare din aceste zile, cu scop eminamente propagandistic si bineinteles ca o forma de diversiune, pentru a abate atentia de la problemele reale, de viata cu care se confrunta acum populatia tarii.