Cronica Romana informeaza: Cheia relansarii economice (Autor: Redactia Economica)
Daca analizam istoriile de succes ale unor state in curs de dezvoltare care au reusit sa ajunga la performante economice semnificative este imposibil sa nu observam interesul obsedant pe care guvernele acestor state le au pentru cresterea competitivitatii si cresterea investitiilor straine productive. In cazul Romaniei, acest interes lipseste aproape complet. Desigur, la un moment dat a existat proasta obisnuinta a masurarii performantelor guvernului prin prisma privatizarilor facute, dar aceasta abordare nu are nicio legatura cu cresterea competitivitatii si nici cu investitii straine productive. Teoria conform careia orice ban venit din strainatate este o mana cereasca este unul dintre miturile fundamentale ale tranzitiei, falsitatea lui fiind demonstrata prin nenumarate privatizari smenuite si severe prejudicii care au fost aduse economiei nationale de activitatea asa-zisilor "investitori strategici".
Printre analisti economici, jurnalisti si politicieni a aparut o moda absolut aberanta de a considera ca unica solutie pentru Romania este utilizarea fondurilor europene. Logica invocata de acesti economisti, jurnalisti si politicieni se axeaza pe ideea ca fondurile europene sunt nerambursabile, iar investitiile realizate de stat din fondurile imprumutate de la FMI sau Comisia Europeana sunt mult prea costisitoare. Rationamentul pare a fi corect, dar numai la prima vedere. Este bine ca guvernul sa foloseasca la maxim fondurile europene nerambursabile, dar ar fi o aberatie totala sa credem ca aceasta ar trebui sa fie unica preocupare a unui guvern rational. Oricat de bune, variate si nerambursabile ar fi fondurile europene, economia nu se poate dezvolta adecvat daca unicele puncte focale ale investitiilor vor fi cele pentru care au fost alocate fonduri europene. Romania a pierdut 20 de ani incercand sa construiasca o societate de consum, fara a avea productie, iar continuarea acestei abordari nu va aduce decat probleme. Desigur, daca statul roman ar dori sa lanseze un program de reindustrializare, un program de imbunatatire radicala a performantelor sectorului agricol sau un program de exploatare a zacamintelor minerale din Marea Neagra, acesta s-ar confrunta imediat cu un set de probleme financiare. FMI se simte confortabil atunci cand creditele contractate ajung in rezerva BNR, servesc pentru pomeni electorale sau interventii in piata valutara. In schimb, incercarea de a finanta din banii FMI (UE, BERD etc.) vreun program de reindustrializare sau crearea unor companii agricole de stat nu are cum sa fie reusita, pentru ca acest tip de creditor are o agenda incompatibila cu astfel de actiuni. Pe langa problema finantarii, mai apare si problema capitalului uman, a cadrelor calificate. Romania are destul de multi vanzatori, consultanti de vanzari, coordonatori ai consultantilor de vanzari, dar mult prea putini agricultori sau ingineri calificati si un numar infim de manageri capabili sa gestioneze un mare proiect industrial, infrastructural sau agricol. Aceasta situatie in care nu exista nici capital si nici resurse umane pentru realizarea unor proiecte ambitioase pare a indica faptul ca nu avem o alta cale realista si suntem fortati de circumstante sa ne rezumam la tentative de a utiliza doar fondurile europene. Daca operam cu ideea ca echipa care va guverna Romania in perioada imediat urmatoare va fi formata din reprezentantii actualei clase politice, atunci intr-adevar nu exista nicio sansa pentru a gasi vreo solutie la aceasta problema. In schimb, un guvern format din tehnocrati care dispun de imaginatie si vointa politica ar putea sa identifice solutii care vor permite o veritabila reconstructie a economiei nationale.
Primul pas pentru obtinerea fondurilor necesare relansarii economice ar fi imbunatatirea radicala a relatiilor cu Rusia. Banii obtinuti din tranzitul gazului rusesc transportat prin South Stream ar putea fi utilizati pentru investitii in proiectele critic necesare pentru crearea unei economii productive. Reducerea pretului la gazele naturale va contribui la insanatosirea generala a economiei, iar proiectele de procesare a gazului natural (in energie electrica) si petrol vor genera beneficii financiare aditionale. O relatie functionala si eficienta cu Rusia este imperativa pentru crearea unei economii eficiente si productive, iar in contextul acestei relatii se vor gasi multiple oportunitati si sinergii extraordinare in toate ramurile economiei.
Un alt pas, care trebuie facut in paralel, ar fi implicarea investitorilor si specialistilor chinezi in programele investitionale demarate de statul roman. Desigur, intre Romania si China exista diferente culturale semnificative, dar acest fapt nu trebuie sa impiedice dezvoltarea unor relatii economice benefice pentru toate partile implicate. China dispune de resurse financiare si este dispusa sa le investeasca in Europa de Est, Ungaria fiind un prim exemplu al unei tari care beneficiaza de pe urma creditelor obtinute de la Beijing. Mai mult decat atat, China are o experienta colosala in domeniul industrializarii rapide si administrarii unor companii agricole de stat. Este evident ca o astfel de experienta, corelata cu injectii de capital, ne-ar putea ajuta sa demaram si sa finalizam cu succes programele de reconstructie si relansare industriala si agricola. Un alt aspect al cooperarii romano-chineze ar trebui sa fie explorarea si exploatarea zacamintelor minerale din apele noastre teritoriale. China are nevoie de petrol si gaz natural si este evident ca in relatia cu PetroChina sau SinoPec statul roman va avea mult mai multe beneficii decat in relatia cu companiile petroliere din Vest care s-au obisnuit cu ideea ca Romania trebuie sa primeasca praful de pe toba atunci cand se discuta despre redevente sau participatiuni la companiile mixte.
Pentru un guvern rational, intotdeauna exista solutii pentru a relansa si reconfigura economia. Totul se reduce la vointa si ingeniozitate.