● In trust, esti si director de integrare editoriala. Ce presupune asta?
● Incercam sa punem entitatile trustului intr-o combinatie productiva, fiindca acest trust e urias, probabil cel mai mare trust media din Romania si cel mai divers, ale carui resurse incercam sa le valorificam mai bine in sinergie, cum frumos spunea dl Ion Iliescu. Sa le punem la lucru in comun, sa economisim resurse acolo unde nu e cazul sa fie risipite sau, dimpotriva, sa le punem cap la cap atunci cand vrem ceva mare, cand vrem campanii, cand vrem sa obtinem un rezultat de impact. De asemenea, incercam sa aducem oamenii din trustul asta mare fata in fata, sa se cunoasca, pentru ca unii dintre ei din pacate nu apuca, fiind ocupati fiecare cu treaba lui. Si, nu in ultimul rand, incercam sa cream proiecte. Avem un set impresionant de lucruri pe care le vom lansa, proiecte comune ale doua-trei-patru sau mai multe entitati din trust pe teme si tinte comune, si o sa vedeti ca unele dintre ele sunt cu adevarat spectaculoase, altele sunt absolut necesare si trebuie facute. Si e foarte interesant sa vezi ca oameni care pana acum erau fiecare interesati de felia pe care erau pusi sa se miste, in clipa in care descopera ca lumea celuilalt e si ea interesanta, incep sa aspire, sa fie si ei acolo, sa dea o mana de ajutor sau sa lucreze cu colegi pe care nu-i cunoscusera. Si ies lucruri foarte bune din asta.

● Exista oameni pe care ii respecti, pe care-i admiri?
● Sunt multi oamenii cu care as vrea sa seman, pentru ca sunt oameni care au insemnat ceva pentru mine, care mi-au servit de model la un moment dat, pornind din copilarie cand, impresionat de "Aventurile unui lacheu la curtea regelui Arthur", il admiram pe Mark Twain pentru ca a avut ideea asta, pentru ca ii obliga pe foarte multi copii, printre care si pe mine, sa se gandeasca: daca voi ajunge intr-o lume care nu cunoaste tot ce are lumea noastra si trebuie sa-i invat pe aia, oare eu sunt in stare sa-i invat cum se fabrica chibritul sau cum sa se fereasca de o eclipsa de soare? Si mi-am dat seama, in clipa aia, ca trebuie sa inveti lucruri. Repet, el a fost unul dintre cei care mi-au marcat copilaria si care a fost un model si prin publicistica lui, si prin felul in care stia sa scrie. Sigur, il am in continuare ca model pe tatal meu, fost jurnalist la randul lui, cel care nu m-a lasat sa fiu jurnalist inainte de ‘89, pentru ca stia ca, din pacate, meseria asta, la vremea aceea, avea si niste constrangeri pe care n-ar fi vrut sa le indur si eu. Dar care acum cred ca e multumit de ceea ce am reusit eu sa fac. Sunt de asemenea oamenii cu care am lucrat, Dumitru Tinu si Cristian Tudor Popescu, unul nu mai este, altul isi face inca treaba cat poate sa si-o mai faca in presa scrisa muribunda, de la care am invatat tot timpul. Si nu doar de la ei, ci si de la cei cu care am lucrat tot timpul in echipa aia de la Adevarul si Gandul, de la care am invatat loialitatea fata de un loc de munca. Am stat in echipa aceea aproape 14 ani, ei au stat in acea echipa si cand i-a fost bine, si cand i-a fost rau, si cred ca ea ca atare, ca echipa, ar trebui sa fie model pentru multe alte colectivitati profesionale din vremurile noastre unde, repet, totul se dizolva in fata unei oferte financiare sau in fata unor dificultati de moment.

● De ce crezi ca s-a ajuns aici?
● Pentru ca lumea nu mai are mari criterii de respect. Nu-si mai respecta nici meseria, nici colegii. Nu mai respecta nici publicul, nici pe cel cu care se intalneste pe strada, in trafic, sau la o manifestare publica. Nu mai respecta nimeni nimic si atunci pana si lucrurile astea se pierd. Responsabilitatea fata de ceea ce faci a disparut in foarte multe locuri si la foarte multi dintre cei care vin in meseria asta. Imi aduc aminte cum, in primii ani de lucru in presa, daca faceam eu insumi o greseala, eu eram primul care suferea, nu dormeam noptile, nu-mi venea sa mai dau ochii cu colegii pentru greseala pe care o facusem. In vreme ce acum e "si, ce daca? merge si-asa, lasa ca nu e grav". Repet, e un fenomen de disolutie a constiintei de apartenenta la orice, la un grup social, la o colectivitate profesionala, la o familie, nimeni nu mai are de fapt nici un rost in afara de acela al supravietuirii. Si e o supravietuire care adesea e lipsita de scrupule. Si de multe ori e banal, pentru ca nu-ti aduce nici o implinire de nici un fel, e pur si simplu trecerea dintr-o zi in alta pana ajungi sa fii plictisit, blazat, fara orizont. Revenind la oamenii despre care m-ai intrebat, mai sunt si oamenii pe care i-am descoperit aici, in Antena 3, care sunt pasionati de ceea ce fac. A fost unul dintre criteriile pentru care am acceptat oferta lui Mihai Gadea, o oferta pe care mi-a facut-o chiar inainte de a pati ceea ce am patit la Realitatea TV, eu si Oana Stancu. Fiindca n-as fi putut sa vin intr-un loc in care totul era rutina, comanda sau in care pur si simplu totul era la modul "hai sa ne facem ca suntem ziaristi". Si am gasit si aici oameni de felul asta, sunt multumit ca pot sa-mi fac meseria si sper sa pot sa mi-o mai fac ceva vreme de-acum incolo.