Octavian STIREANU publica pe Amos News articolul "Cel mai ascultat dintre pamanteni", pe care il puteti citi in continuare.
Inregistrarea convorbirilor dintre Sorin Ovidiu Vantu si diversi ziaristi, urmata de sifonarea in presa a transcrierilor respective, constituie unul dintre cele mai grave atentate la regulile democratice si drepturile fundamentale ale omului.
Amestecarea in taratele lui SOV a unor oameni care n-au legatura cu dosarul penal in cauza ori cu speta respectiva este inca o dovada de forta si intimidare a unui regim politic de sorginte totalitara.
Nicaieri in lume nu se petrece asa ceva. Securitatea lui Ceausescu pare o biata organizatie de soimi ai patriei fata de agresivitatea nemaiintalnita cu care, la 20 de ani de la revolutie, se intra cu cizma, cu microfoanele, cu aparaturile "ambientale", cu "tehnica" in vietile si dormitoarele oamenilor.
Acea revolutie a fost infaptuita, intre altele, si impotriva aparatului represiv ceausist, pentru ca acum sa constatam ca tipologia securistica a acestuia renaste in forme mult mai rafinate, mai extinse, mai sofisticate, sub obladuirea unui personaj distrugator si razbunator, pentru care Ceausescu este un model depasit.
Sa ne intelegem. Sunt printre cei, probabil foarte putini, care am afirmat in mod deschis, ori de cate ori am avut ocazia de peste un deceniu incoace, ca Sorin Ovidiu Vantu este un om nefrecventabil, in orice conditii. Nu numai in joia nuntii electorale, ci oricand, oricum si sub orice forma.
Cei care s-au complacut in gratiile, banii, influenta si sufrageria unui personaj ca acesta au, desigur, perceptiile lor si sistemul lor de valori. E treaba lor.
Probabil ca snobismul politic al unora, statutul de pomanagii al altora si setea de parvenitism a altora i-au facut pe toti acestia sa creada ca daca n-ai vorbit la telefon cu Vantu nu existi, daca n-ai numarul lui de telefon in agenda trebuie sa te lasi de meserie, daca nu l-ai vizitat macar o data la una dintre "resedinte - Delta, Paris, Otopeni" faci umbra pamantului degeaba, iar daca nu te-ai adapat macar o data de la metafizica lui cosmogonica despre tara si omenire esti un biet analfabet.
Ca sa nu mai vorbim ca intreaga-ti existenta ar fi lipsita de sens daca nu profiti de contemporaneitatea cu marele SOV, a carui blagoslovire pentru politica este mai puternica decat ar fi de la Trilaterala, mai importanta decat a Bilderberg-ului si mai reconfortanta decat o spovedanie de Pasti sub patrafirul preotului.
Trebuie sa ai o anume structura de caracter si o anume tabla de valori ca sa intri in campul relational al acestui om. Din aceasta perspectiva, toti cei care se vad acum pictati prin presa, doar pentru ca, undeva, candva, au vorbit "neste chestii" cu Vantu, primesc ceea ce merita.
Dar, subliniez, ca aici nu este vorba despre persoanele care faceau sluj telefonic la Vantu sau despre cine a vorbit cu cine. O chestiune morala, care tine de cativa, se transforma intr-o problema statala, care ne intereseaza pe toti.
Traim intr-un regim politic care si-a facut o doctrina din punerea sub presiune a indivizilor. Dupa cum am putut constata, criza de bani s-a transformat adesea in incalcare de drepturi constitutionale. Dar formele de presiune asupra oamenilor sunt mult mai diverse si s-au amplificat la proportii inimaginabile.
Motorul acestui derapaj spre totalitarism il reprezinta, ca intotdeauna in istoria acestor regimuri, aparatul de represiune al statului, cu pivotul sau industria constructoare de destine a serviciilor secrete.
Se vorbeste deja despre Romania ca despre "republica procurorilor" sau ca despre "un stat politienesc". Traim intr-un stat in care exista peste 100 de institutii de control la nivel central, plus cateva mii in teritoriu.
Sute de agentii, autoritati, directii sau servicii au scopul de a controla, de fapt,... saracia. Dar cum saracia oamenilor este la vedere, masinaria statului s-a orientat spre a le controla si viata. Asa se face ca, de cand se naste si pana moare, de acasa pana la serviciu, de la studii pana la propria firma, romanul nu scapa de institutiile de control.
Un simplu concurs de imprejurari ne poate aduce pe fiecare in situatia de a deveni cel mai urmarit om din Romania. Nu numai Vantu este cel mai urmarit dintre pamanteni. Fiecare suntem sau putem deveni astfel, oricand.
Cei care-si vad acum numele prin ziare doar pentru ca au vorbit la telefon cu Vantu sunt numai cateva exemple. Ei sunt doar o parte vizibila a unui aisberg imens, care a fost scoasa la suprafata tocmai pentru a intari sentimentul de teama al tuturor, ca un avertisment ca oricand s-ar putea sa le vina randul si altora.
Manevra este de o ticalosie fara margini, intrucat vrea sa lipeasca imaginea unor oameni, ce pot fi onorabili in felul lor, de aceea a unui personaj neiubit, daca nu chiar hulit, cel putin controversat, oricum arestat si, acum, trimis in fata tribunalului penal. Concluzia de aratat multimii este simpla: "Iata cine ne critica pe noi, iata cine sunt adversarii nostri - tovarasii de cardasie ai lui Vantu!". Laboratoarele mizeaza pe faptul ca dispretul este tranzitiv, trece de la faptas la martor, compromiterea este contagioasa, trece de la ascultat la interlocutor.
Prima urgenta in societatea romaneasca nu sunt "acordul cu FMI" si nici "deficitul bugetar". Prima urgenta este ca societatea sa reconstruiasca demnitatea membrilor ei, iar statul roman sa redea demnitatea cetatenilor sai.
O putere politica democratica trebuie sa-si asume cu luciditate eliberarea oamenilor si a societatii de sub o presiune formidabila instalata de actualul regim politic.
Directia principala de actiune este una simpla: aceea de a nu permite nimanui sa abuzeze de puterea pe care o are in virtutea unui contract social si public.