Producatorii de legume, fructe si lapte autohtoni se afla la rascruce de drumuri din punctul de vedere al afacerilor derulate cu marile centre comerciale. Pe de o parte, ii paste falimentul subit daca hipermarketurile vor refuza sa le preia marfa, iar, pe de alta parte, daca o vor comercializa sub pret, ii asteapta o "moarte" subita. In mod normal, la un hipermarket preturile de vanzare ar trebuie sa fie mai mici decat in piete sau la micile magazine. Or, la noi, lucrurile stau invers la unele produse de baza.
Pentru un kilogram de castraveti care costa 3 lei la supermarket producatorii sunt fortati sa-l vanda cu 10-20 de bani. Aceeasi situatie este si in cazul rosiilor, ardeiului gras (acesta se vinde acum cu 9-16 lei kg, in timp ce producatorii il dau cu maximum 2-3 lei), varza si alte legume, si asta pentru ca intermediarii si hipermarketurile nu vor sa mareasca pretul de achizitie si sa-si mai scada din profituri. Imposibilitatea de a comercializa la un pret acceptabil produsele autohtone ii aduce pe tot mai multi producatori de legume in pragul falimentului. Cei care au ferme aproape de Oradea isi pot vinde legumele si fructele in pietele urbei, dar cei din zone mai indepartate sunt nevoiti sa accepte conditiile supermarketurillor. Prin urmare sunt fortati de circumstante sa-si vanda produsele sub pret, in timp ce la cumparatorul final acestea ajung la costuri exorbitante.
Si cu laptele sunt mari probleme. Marile companii de procesare sunt destul de exclusiviste. Exista unii procesatori care cumpara laptele cu 80 de bani sau 1 leu si in hipermarketuri se vinde cu sume cuprinse intre 4 si 6 lei. Producatorii sunt in imposibilitatea de a face afaceri corecte, pentru ca, neavand o retea de distributie, trebuie ori sa vanda in piete, ori sa negocieze individual cu hipermarketurile. Aici insa apar problemele, producatorii nu vand direct marilor centre, ci unor intermediari care tin partea retailerilor, deoarece inca nu exista pe plan local determinarea ca producatorii sa se organizeze intr-un grup puternic pentru a putea negocia altfel termenii contractuali care tin de afacerile lor.
Din pacate, nici Guvernul, nici Ministerul Agriculturii nu-i sustin. In alte tari din UE, fermierii beneficiaza de credite cu dobanda de 2-3%. La noi, bancile pun conditii insuportabile pentru fermierul de rand. Niciunul nu este dispus sa-si puna garantie casa pentru a putea lua un credit sa-si faca afacerea rentabila.
De remarcat este faptul ca produsul care pleaca de la producatori aproape gratis ajunge sa fie cumparat de clientul final la un pret de 10-15 ori mai mare decat cel initial. In cazul laptelui, pentru ca producatorii sa aiba o oarecare bruma de profit, ar trebui sa vanda litrul cu cel putin 1,4-1,5 lei.
Din pretul total al litrului de lapte, producatorii iau maximum 12%, retailerii, undeva intre 30 si 40%, iar procesatorii, 50%.