Constantin Gheorghe publica pe blog un articol intitulat "Cine ne scoate din criza? ", pe care il puteti citi in continuare.
'Ne afundam pe zi ce trece in criza, ca in nisipurile miscatoare, si cu cat ne zbatem mai tare, cu atat mai repede ne apropiem de finalul pe care il cunoastem, dar pe care am fi vrut sa-l stim cat mai departe de noi.
Guvernantii ne spun povesti frumoase despre ce-au sa faca ei peste un an, peste doi, peste trei. Ca sa nu vedem ce n-au facut in urma cu un an, cu doi, cu trei. Si ne gadila orgoliul, spunandu-ne ca noi, poporul, iesim din criza, ca ajutorul lor nu este necesar. Ei doar ne arata calea luminoasa a progresului, dar nu e nevoie sa mearga pe ea alaturi de noi, ca suntem baieti mari si ne descurcam si singuri. Ei s-au descurcat: care prin consilii de administratie gras platite, care in cumetrii care mulg de bani statul, care cu fii si fiice cu lipici la bani. In locul lor...
Elitele intelectuale ne spun ca salvarea este doar anticomunismul. Nu saracia, nu dezindustrializarea, nu somajul, nu delicventa, nu poluarea ne ameninta viitorul, ci comunistii. In timpul asta si ele si-au gasit sinecuri bine platite prin institutiile statului sau pe la baietii cu bani, care cred ca da bine la imagine ca, pe langa un caine exotic, sa creasca pe langa casa si un intelectual de "prestigiu".
Biserica ne spune ca salvarea e pe lumea cealalta, si ca e cazul sa ne cumparam un bilet in primul rand, aproape de tronul lui Doamne-Doamne, contribuind la constructia "Catedralei Salvarii Neamului".
Scoala nu ne mai spune nimic. Ea de mult nu mai stie pe ce lume se afla, care este rolul si locul ei. Este prea ocupata sa supravietuiasca, pentru a mai privi la misiunea ei si la viitor.
Statul roman este o fictiune. Nu este in stare sa se salveze pe sine, cum ar mai putea salva economia Romaniei si societatea?
Natiunea este mai dezbinata si mai dezorientata ca oricand. Traverseaza o grava criza identitara. De fapt, se afla in descompunere, sub asediul egoismului si individualismului celui mai feroce. Solidaritatea nationala si cea sociala au disparut. Toata lumea cauta strategii individuale de supravietuire. Toata lumea se lupta cu toata lumea: tinerii cu batranii, angajati la stat cu aceia de la privati, pensionarii cu angajatii, bogatii cu saracii, orasenii cu satenii.
Salvarea sa vina de la politicieni? Pana peste poate! Sunt si ei prinsi in razboaie interne, alearga frenertic sa valorifice pozitiile ocupate in sistem. Nu au timp de altii.
Sa vina salvarea de la Uniunea Europeana? Deocamdata este ocupata cu salvarea altora, care sunt mai importanti ca noi in economia functionarii Uniunii. Si apoi ea nu are vocatie de salvator. De altminteri nu exista vointa de a merge mai departe in logica integrarii, tot din pricina egoismelor nationale, tot din pricina unei crize de identitate a proiectului european, tot din slabiciunea politicienilor care o conduc.
Sa vina salvarea de la economisti? Nu ei ne-au bagat in cacat? Nu ei au inventat toate fictiunile alea care au dat impresia ca a face face este cel mai simplu lucru din lume, cu conditia sa ai imaginatie? Sau de la piete? Pai, nu pietele au esuat in a evita criza? Nu modul lor irational de a aloca resursele a dus la formarea bulei imobiliare, pentru ca nu-si gaseau loc pe piata banii din bula Dot.Com?
Si atunci, cine ne scoate din criza? Sincer, habar nu am. Poate functioneaza chestia aia cu barza chioara, careia ii face Dumnezeu cuib. Desi nu stiu cum sa va spun, pana si Dumnezeu s-a saturat de prostia noastra! '