In revista UZP (publicatie editata de UNIUNEA ZIARISTILOR PROFESIONISTI DIN ROMANIA), am gasit un articol interesant despre meseria de jurnalist, intitulat: Viziune asupra gazetariei (autor: bloggerul Ovidiu Balint), pe care il puteti citi in continuare.

xxx

In urma cu 25 de ani, pe cand presa romaneasca explodase in sute de publicatii, cotidiane sau saptamanale, am intalnit la Timisoara un ziarist american, deja octogenar. Sustinea un seminar despre jurnalism. In interviul pe care mi l-a acordat mi-a spus, insa, ca pentru aceasta meserie nu e nevoie de o facultate specializata pe acest domeniu, fiindca, zicea el, mai mult de jumatate din ce trebuie sa stie un jurnalist se invata in sase luni de zile, iar cealalta parte se invata in 40 de ani de practicare a meseriei. Intre timp au disparut sutele de publicatii, s-au nascut zeci de televiziuni si de posturi de radio, iar in ultimii ani sute de site-uri si bloguri on-line. Poate e doar vina navalirii tehnologiei in viata noastra, insa prin alte tari gazetele doar si-au diversificat oferta folosindu-se de tehnologie. Pe de alta parte, de atunci presa romaneasca a trecut de la euforia betiei independentei la constientizarea influentei, cladind chiar niste socluri pentru lideri de opinie, ajungand apoi sa fie cumparata de alte sfere de influenta, care o doreau ca instrument de manipulare, iar acum sa isi redobandeasca, intrucatva, independenta nesigura a internetului.
Publicul consumator de presa s-a schimbat, in primul rand din motive naturale, care tin de ciclul vietii. Dar si din pricina varietatii tot mai dilatate a modalitatii de furnizare si receptare a informatiei. Jurnalistul pare, astfel, tentat sa se scalde in confuzia dintre investigarea adevarului si dobandirea notorietatii. Fiindca investigarea adevarului nu produce bani, ci atrage pericole, pe cand notorietatea poate aduce chiar si o functie calduta, sub obladuirea vreunui partid politic. In anii astia am putut sa vad cum principiile jurnalismului s-au imbracat in regulile manipularii. Si cum presa e credibila doar daca transmite informatia care convine atat cititorului ei, cat si celui care o produce. Cu mici exceptii, gazetaria romaneasca prefera sa se ocupe de fuste ridicate, iubiri esuate sau vedete inventate, iar subiectele importante care macina societatea romaneasca se inmultesc in linistea confortabila oferita de fortele financiare care patroneaza majoritatea presei.
N-au trecut 40 de ani de cand am inceput sa scriu gazetarie, deci inca invat. Invat cum sa refuz oferta de cumparare a principiilor jurnalistice. Cred ca asta nu se preda la cursuri.

Sursa: Revista UZP nr. 11