In urma celor peste 4.000 de furturi, distrugeri si evaziuni din 2004, politistii au calculat un prejudiciu de peste 222 miliarde lei, care, spun ei, a fost recuperat in proportie de circa 85%. Diferenta care nu a fost recuperata pare mica, dar in realitate e vorba de peste 30 miliarde lei, suma care ar conta extrem de mult in contabilitatea oricarei societati. Cei care fura cel mai mult si mai "elegant " sint cei care vin cu idei financiare de tipul jocurilor piramidale. Oricit s-ar chinui autoritatile sa-i scoata de pe piata, tot se mai gasesc citiva adepti care sa creada in ideile lor. Altii care fura la fel de elegant sint cei care opereaza cu facturi, asa-zisii distribuitori. Tinind contabilitate dubla, ei declara la angajator sume mai mici decit cele obtinute pe teren, dupa care baga diferenta in buzunar. Nici cei care lucreaza direct cu clientii nu se lasa mai prejos. Fie ii fura din ochi, fie le incarca nota de plata. Trag mai apoi diferenta din magazie, vind produsele, iar banii ajung in buzunarul lor. O alta categorie de hoti o reprezinta cei care lucreaza cu materialele si care, avind cheia si lacata pe mina, fura tot ce ating, aproape toate societatile dn Botosani care fac productie avind mari probleme cu angajatii care le fac mari pagube. Ultimii, dar nu cei de pe urma, sint cei care traiesc numai din furtisaguri, adica cei care fura de la capace de canal, indicatoare rutiere si pina la borcanele de zacusca din debarale. Dau iama prin societati, prin casele oamenilor si nu se dau in laturi de la nimic. Indiferent de prejudiciu, cei care au fost escrocati, pacaliti sau furati pe fata incearca sa obtina inapoi bunurile sau macar banii, insa drumul este extrem de lung.

Cel mai bun exemplu il reprezinta cazul "Flanco " cind sute de botosaneni au fost furati pe fata de citiva fosti angajati ai magazinului. Procedura a fost extrem de simpla. Toate preturile de pe raft erau marite artificial, iar cind se intocmeau documentele, pe factura era mentionat si un alt obiect care nu mai ajungea insa la cumparator. Omul credea ca plateste pentru produs, patronii credeau la rindul lor ca merge afacerea, dar cind ramineau singuri in magazin angajatii vindeau produsele care erau trecute in plus pe factura si bagau banii in buzunar. Cazul a fost facut public de "Monitorul ", a urmat ancheta, a fost stabilita vinovatia, dar putini dintre cei inselati si-au recuperat banii.

Anul trecut, "Monitorul " a mai facut public un caz, al unui magazin de bijuterii care a fost spart de niste tineri. Desi autorii au fost prinsi, s-a ajuns la cei care au cumparat obiectele, nici pina in prezent patronul nu si-a recuperat prejudiciul. Politistii, procurorii si judecatorii recunosc la unison ca operativitatea in solutionarea cauzelor complexe nu a fost in toate cazurile la nivelul cerintelor. Cauzele sint multiple si, spun politistii, tin atit de factorii care in mod obiectiv determina intirzieri in finalitatea anchetelor, cit si de imprejurari subiective. "Este cunoscut ca solutionarea cauzelor penale complexe, indeosebi a celor de natura economica, presupune prezentarea concluziilor unor verificari efectuate de institutii specializate. Intrucit acestea presupun perioade mari de timp, verificarile afecteaza in mod direct durata de solutionare a acestor cauze ", a declarat comisarul Tiberiu Furdui, purtator de cuvint in cadrul Inspectoratului Judetean de Politie. O alta piedica o reprezinta sustragerea de la cercetari a unor invinuiti care, dupa ce au comis infractiunile ori imediat dupa declansarea verificarilor, pleaca din tara. Cei disparuti sint dati in urmarire generala si nu pot fi adusi in fata anchetatorilor decit atunci cind se intorc in tara. Asa se face ca din momentul in care este anuntat furtul si pina atunci cind se pronunta condamnarea definitiva trec ani buni. Iar atunci cind pagubitul obtine in sfirsit o hotarire judecatoreasca, acesta realizeaza ca nu prea mai are cum sa-si recupereze prejudiciul. Situatia nu a ramas fara urmari pentru ca modelele care functioneaza in Occident de ani buni incep sa nu mai aiba succes in Romania. In statele dezvoltate, orice firma care se respecta isi asigura bunurile la o firma de asigurari. In cazul unui furt, societatea de asigurari plateste debitul, dupa care se razboieste cu hotul in mod direct. Urmareste ancheta, se implica in proces si face totul pentru recuperarea prejudiciului. Numai ca, din cauza numarului mare de furturi care se petrec in Romania si a intervalului extrem de mare in care isi pot recupera efectiv banii investiti, firmele de asigurare au inceput sa nu mai fie interesate de acest tip de serviciu. Din acest motiv, multi dintre administratori ii dau pe hoti pe mina politistilor, dar nu mai urmaresc eficienta anchetelor. Se multumesc doar sa-i destituie pe cei prinsi cu ocaua mica si sa-si vada in continuare de afaceri.