Octavian Stireanu publica pe Amos News articolul intitulat "Cardinalii cotei unice", pe care il puteti citi in continuare.
'De peste cinci ani, finantele tarii sunt dominate de religia cotei unice. Aceasta a fost inventata in campania electorala din anul 2004 a Aliantei D.A. si a avut ca scop privatizarea profiturilor personale intr-o vreme de puternica crestere economica.
Favorizati de acest sistem de impozitare au fost cei cu salarii mari si foarte mari, care, pana atunci, erau impozitati in mod diferentiat, in functie de venitul respectiv: cu cat acesta era mai mare, cu atat si procentul de impozitare era mai mare. Dar prosperitatea personala a unora a avut consecinte sociale total opuse. Cei bogati au devenit si mai bogati, iar cei saraci au devenit tot mai saraci.
Polarizarea sociala a fost pretul pentru "cadoul" cotei unice, platit de o societate romaneasca nepregatita sa inteleaga subtilitatea aburelilor de campanie electorala.
Dupa peste cinci ani de aplicare a cotei unice, bilantul major al acestui sistem de impozitare consta intr-o puternica polarizare sociala, generatoare de tensiuni care mocnesc, defuland, adesea, in violente, furturi, jafuri la drumul mare, incendierea proprietatilor opulente s.a.m.d. Disperarea este starea generala pe care un stat vlaguit incearca s-o escamoteze, fara sa reuseasca.
In ecuatia dintre cei bogati si cei saraci a intervenit, insa, un al treilea element: falimentarea bugetului de stat.
In acest moment, problema fiscalizarii veniturilor si a profitului nu mai tine de vointa celor bogati, aflati la putere, ci trimite direct la siguranta nationala economica a statului. Un stat vaduvit, in toti acesti ani, de importante resurse financiare a ajuns acum la ora scadentelor.
Cardinalii cotei unice au propovaduit intotdeauna prosperitatea pe care statul, si nu ei personal, o va capata prin aceasta cota unica.
Dar realitatea a dovedit exact contrariul. Cota unica n-a adus la suprafata economia subterana intr-o proportie atat de covarsitoare incat sa imbogateasca statul. In schimb, celelalte efecte au fost de neoprit, intre care cel mai important este drenarea catre conturi private a unor venituri ce ajungeau in visteria statului.
Cota unica s-a transformat, cu timpul, dintr-un iluzoriu factor de crestere economica, intr-un simbol al unei politici trufase, bantuita de complexe de superioritate lipsite de orice suport.
Cota unica este prezentata si acum ca un trofeu, depus in vitrina de cristal a marii gandiri economice dambovitene. Ca sa poata fi tinuta acolo, s-au instituit tot felul de taxe si impozite, fiscale si parafiscale, laterale si colaterale, care au facut din sistemul de fiscalitate romanesc un fel de talmes-balmes greu de inteles, greu de administrat si din ce in ce mai greu de acceptat.
Cacealmaua cotei unice a fost jucata, taras-grapis, pana la aceasta venire in tara a delegatiei FMI. Verificarea la blana a situatiei economico-financiare din tara a condus la concluzia ca falimentul economiei romanesti nu numai ca semnifica falimentul cotei unice, dar este si principalul rezultat al aplicarii acesteia. Ca urmare, mutarea data in plic de FMI este impozitarea diferentiata - si a profitului, si a veniturilor personale.
Acum, fostii parteneri ai Aliantei D.A. se cearta pe tema renuntarii la cota unica.
Liberalii spun ca acest lucru reprezinta nici mai mult, nici mai putin decat o "tentativa de asasinat economic"!
De partea cealalta, democrat-liberalii spun ca nici nu poate fi vorba despre o "raspopire" de la religia cotei unice. Dl Videanu, chiar si ieri, anunta natiunea sa doarma linistita, guvernul vegheaza in locul ei la apararea cotei unice.
O religie pe care ministrul Economiei continua s-o propovaduiasca si acum, cand se afla cam pe nasalie, dar nu in vreo biserica impunatoare, precum palatul sau de la Snagov, ci in sandramaua, cat a mai ramas, din economia romaneasca pe care domnia sa o pastoreste. Doar in acte.'