Exportatorii continua sa-si planga de mila si, pe langa demiterea conducerii Bancii Nationale a Romaniei (BNR), pe care au mai solicitat-o, ei cer si mentinerea unui nivel mediu al cursului de schimb pentru acest an de 39.000 de lei pentru un euro. Oficialii BNR spun ca o politica de curs care sa reaprinda inflatia este imposibila.

Pentru mentinerea cursului de schimb cerut, exportatorii sunt decisi sa inceapa o batalie, chiar daca multi dintre acestia vor fi nevoiti sa-si inchida fabricile, a anuntat secretarul general al Asociatiei Nationale a Exportatorilor si Importatorilor din Romania (ANEIR), Mihai Ionescu (foto).
Daca pana nu de mult exportatorii isi exprimau neincrederea in privinta capacitatii BNR de “a rezolva problema“, acum exportatorii au dubii in privinta “cinstei“ bancii centrale.
Consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, spune ca exportatorii doresc amanarea reformei structurale si o politica de curs care sa reaprinda inflatia si sa aseze intreaga economie la picioarele lor, desi au fost avertizati inca de acum doi ani ca va disparea subventionarea prin curs.
Producatorii din industria sticlei si a ceramicii fine spun ca sunt afectati in mod dramatic de fluctuatiile cursului valutar si cer compensarea pierderilor inregistrate in perioadele noiembrie-decembrie 2004 si ianuarie-februarie 2005, cu datorii acumulate la bugetul de stat.
Recent, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a raspuns acuzatiilor exportatorilor precizand ca “piata valutara este pentru profesionisti, nu pentru plangaciosi“. In plus, acuzatiile sunt gresit adresate pentru ca, in legea BNR, nu exista nici un cuvant care sa spuna ca banca centrala trebuie sa asigure stabilitatea cursului.
In plus, mai spunea Isarescu, firmele aveau la indemana mecanisme eficiente pentru a se pune la adapost de pierderile generate de fluctuatiile cursului de schimb.
De pilda, instrumentele la care se poate apela sunt tranzactiile forward cu bancile sau tranzactiile futures la Bursa.

Degeaba exista instrumente de acoperire a riscului valutar

Daca se vindeau contracte futures pe euro care au scadenta la 31 martie 2005 sau vanzand euro forward cu scadenta la sfarsitul acestei luni, exportatorii n-ar mai fi plans acum. Contracte futures pe euro cu scadenta in martie au putut fi tranzactionate de la inceputul lui ianuarie 2005, la preturi situate in jurul unui curs de 38.500 de lei. In cazul in care un exportator de mobila, sa zicem, se asteapta sa incaseze 100.000 de euro la sfarsitul lui martie, in jurul datei de scadenta a contractului futures, acesta poate sa se adreseze unui broker din piata de capital si sa vanda 100 de contracte futures depunand o garantie de 150 de milioane de lei (echivalentul in lei a 4% din valoarea valutei) si platind un comision de maximum doua milioane de lei sau sa se adreseze bancii comerciale la care acesta are deschis contul de valuta pentru a incheia cu aceasta o tranzactie de vanzare forward, sa depuna o garantie si, eventual, sa plateasca un comision negociat.
Potrivit oficialului ANEIR, astfel de instrumente nu sunt necunoscute de catre exportatori, dar sunt folosite mai putin, ce-i drept.
“Nu prea s-a apelat la aceste instrumente pentru ca variatiile de curs erau controlabile sau predictibile. In plus, acestea te ajuta sa te protejezi cand este vorba de fluctuatii rezonabile, nu de prabusiri“, precizeaza Ionescu.