Evaziunea fiscala este un fenomen care se manifesta la toate categoriile de producatori de bauturi spirtoase, de la micile gospodarii din sate pana la marile fabrici de alcool.
Dintr-un recensamant neoficial realizat de membrii organizatiei patronale GARANT rezulta ca, la nivel national, sunt cel putin 30.000 de cazane in care se produce rachiu distilat din fructe. Dintre acestea, cea mai mare parte (70%) se gasesc in gospodariile individuale, 20% in mici distilerii, care produc mai putin de 10 hectolitri de alcool pur pe an, iar restul de 10% - in mari distilerii, care au o productie anuala de peste 10 hectolitri. "Din evaluarile noastre rezulta ca evaziunea fiscala inregistrata in acest sector al distilatelor din fructe este de 99%. Si sa nu uitam ca toata zona de deal din tara este plantata cu pomi fructiferi. Practic, avem cea mai mare densitate de pomi fructiferi din Europa. Or, legea interzice ca in gospodariile individuale sa fie procesate fructe din livezi. Acestea ar trebui sa fie introduse in procesul de productie al alcoolului doar in distilerii. Dar cine sta sa controleze?" se arata intr-un comunicat al organizatiei patronale GARANT.
Majoritatea cazanelor folosite sunt improprii producerii de bauturi alcoolice. Este vorba despre cazanele din aluminiu sau din cupru industrial. In aceste doua cazuri, in bautura care se obtine ajung ioni de metale grele, care sunt toxici. Borhotul folosit ca materie prima contine acizi organici care, la fierbere, devin foarte corozivi si extrag ioni din materialul din care este confectionat cazanul, de aluminiu sau de cupru. In acest context, cel mai sigur material este inoxul, pentru ca nu poate fi corodat. Grosul sumelor care rezulta din evaziunea din domeniul alcoolului nu se regaseste in gospodariile taranesti, ci la marii producatori de alcool etilic cu o concentratie de 96 de grade, care se obtine din cereale ce contin amidon. O statistica simpla arata amploarea fenomenului. Capacitatea instalata la nivel national este de 3 milioane de hectolitri anual, in timp ce volumul productiei de spirtoase declarat este de numai 500.000 de hectolitri anual. Introducerea, de la 1 iulie 2006, a taxei pe viciu, care a ridicat cu 200 de euro pe an (pana la nivelul de 750 de euro/an) accizele datorate pentru un hectolitru de alcool pur a provocat o noua scadere a productiei declarate.
Metode ingenioase folosite de evazionisti
O prima metoda folosita de evazionisti, in opinia GARANT, este utilizarea instalatiilor autorizate pentru a fabrica alcool destinat pietei negre. Pentru aceasta se cumpara materie prima fara acte, se fabrica alcoolul, care se vinde tot fara acte, iar din acesta se obtin bauturi spirtoase ca vodca, lichioruri etc. care ajung, de regula, in mediul rural, unde se vand cu usurinta datorita preturilor mai mult decat modeste. O tehnica folosita de evazionisti este si cea a producerii alcoolului si a bauturilor alcoolice, in spatii formal autorizate, din materii prime neevidentiate in contabilitate, urmata de disimularea produselor finite si comercializarea acestora impreuna cu loturi legal procesate si marcate fiscal. Cea mai sofisticata metoda folosita de agentii economici evazionisti cu activitate in domeniu a fost elaborata si pusa in practica prin sistemul cesionarilor de societati catre cetateni straini, coroborat cu specularea lacunelor legislative. Astfel, asociatii, cetateni romani, au inmatriculat societatile legal, au obtinut autorizatii de producere alcool si bauturi alcoolice, in baza carora au desfasurat, "la vedere" si aparent legal, activitatea pe o anumita perioada, timp in care s-au acumulat obligatii fiscale de ordinul sutelor de miliarde de lei vechi, moment in care au cesionat societatea cu active si pasive (inclusiv creantele fiscale) catre cetateni straini care nu au mai putut fi identificati.
Autorizatiile, documentele fiscale speciale (facturi, banderole fiscale, avize de insotire a marfii) ale societatii cesionate au fost utilizate in continuare de persoane ramase neidentificate, servind la acoperirea altor tranzactii ilegale.