In timp ce Departamentul National Anticoruptie scoate pe banda rulanta dosare de coruptie - in medie cate doua pe luna - pentru termopane, pixuri si alte banalitati in jurul carora s-a creat o adevarata isterie mediatica si nu numai, marile turnuri date banului public zac in continuare intr-o expectativa sinonima cu uitarea si cu musamalizarea. Cu toate ca oficial aceste dosare ce insumeaza multe milioane de euro prejudicii aduse bugetului de stat se afla inca in lucru, de mai multi ani nici o institutie a statului abilitata sa ancheteze cazurile cu pricina nu a mai scos nici un cuvant despre stadiul cercetarilor penale. Un astfel de caz este cel al rambursarilor ilegale de TVA din judetul Constanta, infractiuni derulate la sfarsitul anului 2002 si inceputul celui urmator. S-au implinit aproape patru ani de cand o mana de escroci beneficiind de complicitatea unor functionari din cadrul Administratiei Finantelor Publice a Municipiului Constanta si de sprijinul politic al structurilor de comanda ale fostului partid de guvernamant au reusit sa puna la cale si sa duca la indeplinire cel mai mare jaf asupra bugetului de stat, savarsit de-a lungul intregii istorii a Fiscului constantean. In acest lung rastimp, Emil Oprea, autorul principal al fraudei de peste 5 milioane de dolari reprezentand rambursari ilegale de TVA pentru exporturi fictive efectuate de firma Price Steel, s-a bucurat de liberate in Franta, SUA sau in alte colturi ale lumii, acolo unde mana scurta a Justitiei Romane nu a reusit sa-l ajunga. Cat despre astronomicul prejudiciu de aproape 6 milioane de dolari adus banului public, DGFP Constanta nu a reusit sa recupereze pana in prezent nici 3% din sumele escrocate de Oprea si de alti patroni ai unor firme de apartament. La sfarsitul anului 2002, Emil Oprea, administratorul firmei Price Steel incasa de la Administratia Finantelor Publice Constanta nu mai putin de 176 miliarde ROL pentru exportul unor masti de gaze care nu au existat niciodata si in baza unor documente vamale falsificate. Alti escroci mai marunti ce reprezentau societati la fel de necunoscute in lumea afacerilor constantene ca si firma de apartament a lui Oprea, societati precum Verona Syle si Elada Service, au incasat si ei in aceeasi perioada cate 5-10 miliarde ROL tot pe baza unor declaratii false. Escrocii din cazurile de rambursari ilegale de TVA s-au prevalat de o portita legislativa care le permitea firmelor exportatoare sa solicite returnarea TVA-ul pentru produsele exportate doar pe baza unor simple declaratii si a unor documente vamale, autoritatile fiscale urmand sa efectueze ulterior controlul amanuntit privind veridicitatea sumelor pretinse de exportatori. Chiar si deficitara, legislatia din acea perioada referitoare la rambursarile de TVA impunea totusi o minima evaluare din partea organelor fiscale inainte de a lua decizia de a dispune plata TVA-ului catre solicitanti, evaluare ce se facea pe baza unor fise de risc. Cu toate ca sumele solicitate de firmele mentionate erau uriase si ar fi presupus un volum imens de exporturi din partea unor actori practic necunoscuti in lumea afacerilor constantene, intreaga conducere de atunci a AFP Constanta in frunte cu directorul executiv stefan Mihu si cu directorul adjunct stefan Branza au semnat fara sa clipeasca avizul favorabil pentru fisele de risc, documentele pentru eliberarea sumelor colosale catre infractori, fiind contrasemnate si de sefii de serviciu Gheorghe Nicut Tanasescu si Marian Manta.

Emil Oprea se bucura in continuare de libertate in strainatate

De fapt inca de la izbucnirea scandalului, odata cu autosesizarea Directiei Controlului Fiscal din cadrul DGFP referitoare la faptul ca lucrurile nu sunt tocmai in regula cu privire la deciziile AFP Constanta de a efectua rambursari de peste 5 milioane dolari in doar cateva transe consecutive catre niste firme cvasinecunoscute, au existat indicii despre influenta oculta in acest scandal a unor persoane din conducerea din acea perioada a organizatiei locale a PSD, mai ales ca unii dintre functionarii care au semnat fisele de risc ocupau functii mai mult sau mai putin importante in structurile organizatorice ale fostului partid de guvernamant. Au urmat doi ani in care dupa cateva arestari de fatada, toti fostii functionari ai AFP Constanta anchetati in cazurile rambursarilor ilegale de TVA au fost eliberati si unii chiar dezinculpati. Cat despre Emil Oprea, cel care a furat 176 de miliarde din banii contribuabililor constanteni, acesta a reusit sa fuga din tara, cu putin timp inainte ca organele de urmarire penala sa-l dea in consemn la frontiera, respectiv la data de 22 ianuarie 2003. Dupa ce a fost dat si in urmarire internationala prin Interpol (24 februarie 2003), patronul Price Steel a fost la un moment dat localizat in Franta unde si-ar fi stabilit resedinta, insa pana sa parcurga autoritatile romane complicata procedura de arestare internationala si extradare, Oprea si-a luat talpasita si din Hexagon, incercand sa-si piarda urma dincolo de ocean, tocmai in SUA. In cadrul unui articol publicat in cotidianul "Replica" la in urma cu aproape doi ani, aratam ca in acea perioada politistii romani erau increzatori in privinta readucerii lui Emil Oprea in tara in vederea judecarii si condamnarii lui. Tot atunci precizam si faptul ca DGFP Constanta nu reusise sa recupereze decat mai putin de 3% din prejudiciul acumulat in cazurile rambursarilor ilegale de TVA. Din nefericire, la aproape doi ani de la publicarea articolului aminit, situatia recuperarii banilor publici fraudati in cursul rambursarilor ilegale de TVA nu a inregistrat nici un progres. Altfel spus, Oprea si ceilalti escroci au lasat in urma niste firme falimentare cu care Fiscul a ramas sa se lupte in justitie pentru a mai recupera cateva firimituri din paguba de peste 5 milioane de dolari. Cat despre mersul anchetei in privinta lui Oprea si a celorlalti infractori implicati in cazurile de rambursari legale de TVA, dosarele acestora zac de aproape trei ani probabil azvarlite in sertarele unor procurori de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Justitie si Casatie Bucuresti, institutie recunoscuta pentru discretia deplina de care da dovada in privinta cazurilor instrumentate.