Potrivit unui raport
al World Wide Fund (WWF), in 2000 Romania, Bulgaria, Ucraina si Moldova au cazut de acord asupra largirii albiei Dunarii pentru a preveni posibile inundatii provocate de fluviu. Acordul nu a fost insa pus in aplicare niciodata. Intelegerea semnata de state in 2000 se numeste "Declaratia asupra cooperarii pentru crearea unui Coridor Verde al Dunarii de Jos" si a fost facilitata chiar de WWF, cea mai mare organizatie internationala de protectie a mediului, cu peste cinci milioane de membri de pe cinci continente, care are o activitate in peste 90 de state ale lumii.
Cu alte cuvinte, solutia pentru inundatii exista din 2000, titreaza siteul EurActiv. Potrivit studiilor, situatia dezastruoasa provocata de inundatiile din prezent este o consecinta a interventiilor umane in zonele de-a lungul Dunarii si afluentilor ei. De aceea, WWF considera ca solutiile pe termen lung pentru managementul inundatiilor se impun si trebuie sa se lucreze cu natura, nu impotriva ei, prin largirea albiilor raurilor. Organizatia internationala sfatuieste guvernele Romaniei, Bulgariei, Ucrainei si Moldovei sa puna in practica solutiile convenite unanim in 2000 prin "Declaratia asupra cooperarii pentru crearea unui Coridor Verde al Dunarii de Jos". Siteul EurActiv il citeaza pe Orieta Hulea, coordonator al WWF pentru acest program, care considera ca "acordul (...) are ca scop revitalizarea zonei prin reconectarea cu ariile sale naturale inundabile si cu mlastinile, reducand astfel riscul inundatiilor majore in zonele populate si care ofera beneficii pentru economiile locale - crescatorii de peste, tu-rism -, cat si pentru zonele protejate de-a lungul Dunarii".

Pro mlastini

In opinia coordonatorului WWF, "mecanismul este simplu: campiile inundabile sunt ca buretii naturali, se comporta ca niste rezervoare naturale de depozitare, permitand ca o cantitate mare de apa sa fie depozitata incet si in siguranta in josul raurilor, ca mai apoi sa ajunga in apele subterane". Specialistul atrage atentia ca, "daca distrugem aceste arii despartindu-le de raul principal si drenandu-le pentru agricultura cum s-a intamplat cu Dunarea de Jos si de-a lungul Europei, potentialul acestor zone de retentie a inundatiilor este pierdut si riscul de inundatii majore este foarte ridicat, dupa cum s-a vazut in ultimii ani".

Terenurile "redate agriculturii" pun astazi probleme

Prin acordul semnat in 2000, tarile aflate de-a lungul Dunarii de Jos s-au angajat sa restaureze 223.608 hectare din fostele arii aflate de-a lungul fluviului. Reprezentantii WWF sustin ca numai 6% din acest acord a fost respectat pana acum, si majoritatea ariilor mlastinoase care au fost cultivate asteapta inca sa fie reconectate la rau. Inundatiile controlate, provocate recent de autoritati in anumite arii aflate in administrarea Guvernului Romaniei, au insemnat un pas inainte, care arata ca este crucial sa dai mai mult spatiu fluviului pentru a reduce presiunea apelor provenite din inundatii asupra asezarilor umane. Cei de la WWF dau ca exemplu zonele Ruse, Calarasi, Silistra, Harsova si Fetesti.
Specialistii WWF considera ca pe langa functia lor de control al inundatiilor, vaile inundabile au valori multiple, mentin calitatea apei prin blocarea sedimentelor si a poluantilor, constituie habitate pentru plante si animale, sprijina turismul de durata, impadurirea si crescatoriile de peste. Asta in conditiile in care 80% dintre mlastinile Dunarii s-au pierdut in ultimii 200 de ani din cauza interventiilor umane, iar multe dintre "suprafetele redate agriculturii" in perioada comunista sunt cele care pun astazi probleme.