Corina CRETU publica pe Amos News articolul cu titlul "Eurooptimism - Criza de incredere", pe care il puteti citi in continuare.
Uniunea Europeana are o problema, si ea se numeste Grecia, desi clubul "porcusorilor", PIIGS, mai cuprinde Portugalia (spre care bat acum reflectoarele agentiilor de notare), Italia, Irlanda si Spania. Toate aceste tari au in comun o datorie publica ce depaseste cu voiosie nivelul impus prin criteriile de convergenta de la Maastricht, de 60% din PIB. Sigur, se poate discuta despre cat de bine fundamentate au fost ele, la momentul adoptarii, dar pana una-alta se afla la baza functionarii euro ca moneda unica.
In vremuri normale aceste abateri de la criteriile de convergenta nu ar fi fost atat de vizibile, si mai ales nu atat de periculoase. Acum, in plina criza, lucrurile se schimba radical. De ce? Pentru ca brusc membrii Uniunii Europene care sunt si membri ai zonei euro au uitat ca sunt in aceeasi barca, si cauta cu frenezie solutii pe cont propriu.
Germania este cea care a dat tonul refuzului de a lua in calcul o solutie comuna tarilor din zona euro pentru problemele Greciei, desi in vorbe a aderat la o schema de "salvare", care mai mult afunda, decat scoate Grecia din nevoi.
Sigur, ne putem revolta la ideea ca unii risipesc si altii trebuie sa plateasca risipa si nechibzuinta risipitorilor. Dar nu toate tarile din grupul PIIGS au facut excese cu banii publici. Spania si Portugalia au folosit banii imprumutati pentru a cofinanta proiecte cu bani europeni, dupa aderare. Si au facut progrese imense in acesti ani. In principiu au de unde da banii inapoi, dupa ce trece criza. Totul este ca impotriva lor sa nu se exercite presiuni, pentru a le obliga sa ia decizii care sa agraveze situatia in care se afla.
Si Grecia s-ar putea descurca, daca lucrurile ar fi judecate cu calm si mai ales cu criterii adecvate contextului. Nu e nimeni nebun sa spuna ca Grecia este Germania. Cu toate astea ea este judecata ca si cand ar fi Germania si, brusc, ar fi deraiat de la rigoarea germana. Gresit.
Din pacate, Grecia este folosita si pentru jocuri de putere in sanul UE. Refuzul Germaniei de a fi solidara cu ea are alta motivatie decat indreptarea pacatosului. Berlinul considera ca exista o buna oportunitate de a impune propria sa politica economica ansamblului zonei euro. Asta este o imposibilitate, pentru simplul motiv ca exista diferente mari de dezvoltare intre tarile care au aderat la euro.
Este unul dintre motivele pentru care scade entuziasmul fata de aderarea la zona euro in Estul Europei. Polonia se mai gandeste, si chiar si in Romania au aparut voci care cer prudenta in materie. Aderarea prematura la moneda unica are efecte negative care pot depasi cu mult avantajele.
Aceste jocuri slabesc Uniunea, in ansamblul ei, dar si capacitatea ei de a influenta lucrurile la nivel global. Si arata ca, in fapt, Europa politica nu exista, practic, iar Europei economice ii lipseste forta de a depasi criza si de a readuce tarile membre pe calea cresterii economice.
In tarile membre ale UE cele mai expuse la efectele crizei creste frustrarea fata de lipsa de solidaritate. Se naste o criza de incredere in valorile fondatoare ale Uniunii. Si s-ar putea ca, din dorinta de a da un exemplu, pedepsind Grecia pentru erori pe care si UE le-a trecut prea usor cu vederea, tocmai aceste valori fondatoare sa devina principalele victime. Si in loc de mai multa Europa, s-ar putea sa ne alegem cu "scapa cine poate!"
Asta nu inseamna ca datoriile nu trebuie platite. Grecia, ca si Romania, si Italia, si Portugalia, si Germania, si Franta, si Marea Britanie trebuie sa-si plateasca datoriile. Dar nu trebuie sa ne fie indiferent cum si cu ce pret social si politic. In fond, ascensiunea fascismului in Germania tot de la o criza a datoriilor a inceput...