Adrian Paunescu publica in Jurnalul National articolul "Canibalii libertatii presei", pe care il puteti citi in continuare.
'Fireste, exista si exemplare normale, din punct de vedere fizic, printre ei. Ceea ce ii uneste pe toti, insa, este dorinta si placerea de a face prapad in jurul lor, printre oameni. Mic, mare, prapad sa fie. Sigur ca, la inceputul carierei, cand declanseaza lupta impotriva oamenilor, ei parca defriseaza fiinte, dupa cum se si lauda. De iesit, la inceput, parca, nu le iese nimic din prapadul pe care-l instaleaza in campul social. Abia mai tarziu, dupa exercitii de cinism repetat, ei isi obtin profitul dorit din acest prapad. Important, insa, e sa-i vada prabusiti pe oameni. E marea satisfactie a Faradelegii Portocalii, sucursala fruntasa a Uniunii Canibalilor Europeni.
Ce altceva decat bestialitate dovedeste pofta cu care acesti homunculi de chiuveta au anuntat si sunt pe punctul sa realizeze genocidul impotriva poporului roman? Ei stiu ca, nu din micsorarea salariilor cu 25%, a pensiilor si-a indemnizatilor cu 15%, ca nu din punerea sub penalitate a drepturilor de autor, ca nu din raspandirea impozitului ca o boala venerica se pot obtine banii necesari dezvoltarii acestei tari. Ei le stiu bine pe toate, in ciuda oligofreniei ce rezulta din combinatia actiunilor lor. Dar au convingerea vinovata ca numai prin sucirea cutitului in rana acestui popor, oamenii vor intelege cat sunt ei de puternici si ce performante (fireste, negative) pot ei realiza. Gesturile lor de canibalism social sunt unicate, in materie de rautate si eficienta. Au curajul sa sustina ceea ce ei nu practica: modestia si sacrificiul. Le cer oamenilor solidaritate, cand ei traiesc in huzur.
Va fi in veci tinuta minte imaginea unei vile cu aparenta de palat, pe malul lacului Snagov, construita in timp ce contemporanii, alegatorii, fanii respectivului ministru roscovan portocaliu nu mai aveau loc nici in amaratele lor bordeie si-si pierdeau salariile si pensiile, micile drepturi sociale, intr-o tara a tuturor dezagregarilor si contrastelor.
Marinarul mlastinii, care-i conduce, inventeaza nenorociri. Presa ar prea critica institutiile statului pentru ca e asmutita de moguli si atenteaza la securitatea nationala. In putinul timp, care i-a mai ramas pana sa predea gestiunea, Traian Basescu n-ar trebui sa creada ca poate sa atinga performantele lui Stalin. Viata in Europa nu poate fi lasata in voia unui tiran de mucava, ca viata din cine stie ce asie trista. Din pacate, tot noi vom pierde, daca atentatul lui Basescu impotriva libertatii presei va deveni cunoscut pe continent.
Pentru libertatea presei ca intruchipare a libertatii de gandire au murit oameni. Nu pot niste han-tatari sa scoata din fibra adanca a poporului roman libertatile de tip european. Despre acest cetatean care batjocoreste adevarul unei natii intregi, niste vechi versuri populare vin sa-l cuprinda, parca facute pentru el, atunci cand era mic si acum cand tot mic e:
El de-al dracu‘ ce era,
Nici in troaca nu sedea,
Maica-sa plangea, radea,
Maica-sa il legana,
El scotea puta la ea.
Asa o ducem noi pe aici, cu astia. Presedintele Basescu e scrupulos, in sensul ca scoate puta la patrie. Il deplangem. Ca un pilot inconstient, de avion purtator de bomba atomica, el habar n-are, de acolo de sus, din inaltimea in care il proiecteaza vedeniile si videnii, bercenarii si bercenii, cocenii si cotrocenii ce efect, asupra oamenilor, are apasarea lui pe buton. De hahaitul marinarului dezabuzat se moare. Mintea putina si baltita a guvernantilor a inceput sa miroasa urat. Ca un simptom: cand se tem ca ziaristii ajung cu investigatiile la ei, homunculii facuti din citrice putrede, bani ilegitimi si noroi expirat scot in fata statul, vorbesc in numele csatului si, imbracand iresponsabilitatea, ca pe-o roba, ei cer presei sa nu se atinga de securitatea nationala, adica de ei. Ideea de baza este ca institutiile trebuie aparate. Daca varul presedintelui e considerat de ei institutie a statului, presedintele e fratele institutiei. Ba nu, presedintele e fratele statului. Iar cand sucomba statul, presedintele devine chiar statul. Paranoia ii imbogateste pe subordonati. Guvernul bocane, rata macane, noroiul se cacane. Dar ceasurile tacane.
Au ajuns la putere aia care-si jefuiau mamele pe dinauntru, cand erau locatari de pantece. Acum, ei acuza oamenii ca nu suporta, cuminti, sa li se taie capetele si sa li se ia drepturile. Ai dracului oameni! S-au invatat sa fie oameni. Marinarul Basescu vrea sa spele puntea cu ei, dar cetatenii incep sa se gandeasca serios sa-i ia puntea de sub picioare. Ca el este prima vulnerabilitate a tarii. De-aia nu ne mai baga nimeni in seama. De-aia ne costa si firul de praf mai mult decat granitul din alte parti. Nu avem credibilitate.
Basescu si Boc l-au tarat pe Dumnezeu in cocina portocalie. Pai cum altfel, cand astia, in timp ce mamele lor ii leganau si ii spalau cu lacrimi, scoteau putele unul la altul si amandoi la patrie? Daca libertatea presei a devenit victima acestor canibali, inseamna ca dreptul lor de a se prabusi trebuie aparat si promovat. Cu derbedei nu se poate face istorie nationala. Canibalii, cum zicea parca Lec, nu trebuie laudati, atunci cand declara ca iubesc omul, pentru ca ei il iubesc numai ca fel de mancare.

Articolul "Scrisoare catre urmasii mei", aparut acum o saptamana, a intrunit 45209 accesari, pe site-ul Jurnalului National.'