Pare greu de crezut, dar multe persoane platesc bani grei ca sa scape de propriile firme. În cele mai multe cazuri, societatile „vandute“ au datorii imense la stat. Chichitele legislative si birocratia din justitie fac din preluarea firmelor cu datorii o „afacere“ pentru baietii descurcareti.

Practica vanzarii firmelor cu datorii la stat pentru a scapa de fisc revine in forta, mai ales in conditiile crizei economice actuale. La rubricile de mica publicitate, doritorii se inghesuie sa cumpere firme cu datorii: „Preluam firme cu datorii de orice natura, prin Registrul Comertului“, „Preluam firme cu datorii din toata tara, in conditii legale, prin Registrul Comertului. Asiguram schimbarea sediului si preluarea datoriilor. Asiguram maxima confidentialitate si seriozitate“, „Preluam societate SRL, SA cu datorie la buget si furnizori. Negociere cu creditorii, schimbare sediu“ etc.  De ce ar cumpara cineva o societate plina de datorii? Simplu, pentru ca nu da, ci primeste bani pentru asta.
„De unde este societatea?“. „Din Craiova“. „Si ce datorie aveti?“. „Nu mare, circa 125.000 de lei la bugetul de stat, dar vreau sa vand firma si as dori sa stiu cat ma costa...“. Va costa comisionul de 10% din datorie si actele la Registrul Comertului“ - asa decurge un dialog de principiu, detaliile ramanand de stabilit. Daca datoriile sunt mai mari, comisionul este negociabil, de regula intre 5 si 10%. Premisa este simpla: proprietarul vinde firma cu pasiv si activ si este gata sa plateasca un comision gras ca sa scape de datorii. Ulterior, patron la firma devine o persoana straina, o firma offshore inregistrata in paradisurile fiscale sau o persoana care nu stie absolut nimic despre afaceri si firme. Urma se pierde, iar „omul de afaceri“ cu datorii devine o persoana respectabila, investind banii in altceva. Controlorii fiscali stiu foarte bine ce batai de cap iti dau asemenea increngaturi. „Pana anul trecut, la moda erau inselaciunile cu uleiuri minerale introduse pe post de combustibili pe piata neagra a carburantilor, de obicei interpunand firme-fantoma. Legiuitorul a plecat de la premisa ca ambii parteneri de afaceri isi asuma datoriile. De regula insa, patroni la firmele cu datorii ajung persoane nepregatite, bolnave etc., de la care nu pot fi recuperati banii. Avem destule cazuri trimise la Parchet, in care justitia umbla dupa actionari“, a declarat Dumitru Iordache, comisar-sef adjunct al Garzii Financiare Dolj. Acesta a mentionat ca de la integrarea in UE a luat amploare evaziunea in comertul cu cereale: „Firme nou-infiintate fac importuri masive de cereale, iar deconturile de TVA trebuie depuse in trei luni. Avem un asemenea caz, unde suma se ridica la 1,5 milioane de lei, iar patronul nu este de gasit. Firma are sediul in Craiova, iar patronul este recidivist, mai figureaza in doua cazuri trimise la Parchet. Una dintre societati este trasa pe linie moarta, pe alta a vandut-o“.  

Avataruri legislative

Unii dintre reprezentantii sistemului fiscal sustin ca vanzarea firmelor cu datorii este portita de scapare lasata de legislatia in domeniul combaterii evaziunii fiscale. Legea nr. 87/1997 privind evaziunea fiscala (abrogata prin Legea nr. 241/2005) facea referire expresa la cesionarea actiunilor unei societati comerciale cu datorii. Astfel, potrivit art. 12, lit. a din legea mentionata, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi „sustragerea de la plata obligatiilor fiscale prin cesionarea partilor sociale detinute intr-o societate comerciala cu raspundere limitata, efectuata in acest scop“. Prin Legea nr. 241/2005 au fost introduse noi prevederi - cea mai interesanta fiind reducerea pedepsei in cazul returnarii sumelor facute prin evaziune fiscala. Conform art. 10, „daca, in cursul urmaririi penale sau al judecatii, invinuitul sau inculpatul acopera integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevazute de lege pentru fapta savarsita se reduc la jumatate“. Daca prejudiciul este sub 50.000 de euro, se aplica o sanctiune administrativa, iar pana la 100.000 de euro pedeapsa poate fi o amenda. Cu toate ameliorarile aduse legislatiei, cesionarea actiunilor la societatile cu datorii pentru a scapa de fisc a disparut ca infractiune. De asemenea, initiativele legislative care urma sa reglementeze aceasta chestiune nu au avut sorti de izbanda. Presa anunta la inceputul lunii decembrie 2004 ca „interdictia legala privind vanzarea de actiuni sau parti sociale ale firmelor fara un control fiscal prealabil, prevedere care urma sa intre in vigoare de la 1 ianuarie 2005, a fost eliminata de guvern, printr-o ordonanta de modificare a Codului Fiscal“. Paragraful respectiv a fost introdus in cadrul dezbaterilor din Camera Deputatilor pentru aprobarea Legii nr. 494/2004, privind modificarea Codului Fiscal. Actul normativ mentionat prevedea ca este interzisa cesionarea actiunilor unei firme, fara a fi adusa la cunostinta autoritatilor fiscale, in vederea efectuarii controlului financiar-fiscal, cu cel putin 60 de zile inainte de realizarea operatiunii de cesionare sau instrainare. Masura avea in vedere instrainarea sub orice forma a actiunilor, cu exceptia celor ce fac obiectul tranzactiilor pe piata de capital, ori a partilor sociale sau activelor fixe ale contribuabililor. Autoritatile au explicat la acea data ca includerea restrictiei in textul legii a fost determinata de necesitatea reducerii evaziunii fiscale, prin combaterea fenomenului de vanzare a firmelor cu datorii bugetare restante.

Goana dupa evazionisti

Pe de alta parte, reprezentantii fiscului doljean sustin ca patronii sau administratorii firmelor cu datorii nu au nici o scapare, chiar daca nu stiu.  „Cine vinde firmele cu datorii se pacaleste de doua ori: o data de la cumparator, caruia ii plateste comisionul, si a doua oara de la noi - pentru ca putem atrage raspunderea solidara a vanzatorului in justitie, pentru faptele savarsite pana in urma cu trei ani“, sustine Mihai Antonescu, directorul executiv al Directiei Generale a Finatelor Publice (DGFP) Dolj. Practic, cei care incaseaza comisionul ca sa cumpere o firma cu datorii nu ar risca nimic in acest caz. Potrivit lui Antonescu, fiscul doljean a cerut pana acum atragerea raspunderii in solidar cu firma in 362 de cazuri, in baza art. 27 din Codul de Procedura Fiscala. „Nu avem solutii definitive, jumatate din cazuri au fost contestate. Totusi, in ultimul trimestru, au fost recuperate din 47 de cazuri suma de 900.000 de lei“, a mai spus Mihai Antonescu. Seful DGFP stie insa ca atragerea raspunderii materiale a administratorilor sau asociatilor unei firme pentru recuperarea datoriilor societatii este ultima dintre solutiile de recuperare a creantelor. Pentru a-i face pe acestia sa raspunda cu averea, fiscul trebuie sa demonstreze ca in ultimii trei ani anteriori falimentului/insolvabilitatii ei au provocat cu buna stiinta falimentul firmei si au transferat bunurile pe alte societati etc. Cum intentia este destul de greu de demonstrat, este evidenta rata mica a proceselor in care justitia da castig de cauza fiscului. La aceasta, se adauga si faptul ca in foarte multe cazuri responsabilii nu mai au nimic executabil in proprietate, asa incat gaura la buget este sigura.