Asa-numitul impozit forfetar e, de fapt, un impozit minim. S-a spus adeseori ca este un sistem practicat si in alte state ale lumii, printre care Franta, Spania si Polonia. Temerea principala in randul oamenilor de afaceri este ca s-a introdus un nou bir, care face rau mai ales micilor intreprinderi. In realitate, argumentele sunt mult mai nuantate si necesita cateva lamuriri, cu plusurile si minusurile aferente. De ce a fost introdus mecanismul impozitului minim?

Impozitul forfetar = prag minim de plata

In primul rand, asa-numitul impozit forfetar nu este un impozit nou. El reprezinta, de fapt, o limita sau un prag minim de plata a impozitului, ceea ce inseamna ca firmele vor achita ca si pana acum impozitul de 3 la suta din venituri (microintreprinderile) sau de 16 la suta din profit (celelalte firme), dar nimeni nu va plati mai putin de 500 de euro (plafonul minim). Daca o firma are de platit un impozit anual de 1.000 de euro, ea va achita mai intai plafonul minim de 500 de euro si apoi diferenta pana la 1.000 de euro. Prin urmare, plafonul de 500 de euro stabilit de impozitul forfetar nu se adauga la plata impozitului. Marele dezavantaj este ca sunt nevoite sa plateasca acest impozit chiar si firmele care obtin pierderi. Este cazul, de pilda, al societatilor de brokeraj, care, in majoritate, au inchis anul 2008 pe rosu.

Nu afecteaza firmele infiintate in 2009

In al doilea rand, introducerea impozitului minim nu afecteaza start-up-urile. Cei care devin activi in cursul anului 2009 nu intra sub incidenta impozitului minim. Nu sunt afectate nici firmele care isi suspenda legal activitatea in acest an.

Echitate intre societati

In al treilea rand, impozitul minim a fost introdus din argumente de echitate fata de contribuabili. Angajatii platesc in general impozite de 33 la suta din salarii, adica 16 la suta impozit pe venit si 17 la suta contributii sociale. In acelasi timp, exista patroni care nu platesc nimic pentru ca au firme pe care le declara fara profit si in care transfera diferite cheltuieli personale (casa, intretinere, masina, telefon etc.). Introducerea impozitului minim va face ca orice firma sa plateasca un minimum de 500 de euro pe an, adica in jur de 180 de lei pe luna. Suma este egala cu cea pe care o plateste un agajat cu salariul minim pe economie la contributii sociale. Vor exista, desigur, firme care nu au de fapt activitate si care vor fi radiate sau si-o vor suspenda. Aceste societati vor disparea.

Dispar firmele-paravan

In al patrulea rand, statul se asigura de plata unei parti din impozitele pe care societatea trebuie sa le achite oricum. Partea buna este ca vor disparea firmele-paravan sau cele fara nici un fel de activitate. Sistemul fiscal va deveni mai corect fata de oamenii care isi platesc in mod cinstit impozitele. Reversul medaliei este ca firmele mici, de pilda cele familiale, care supravietuiesc la actualele conditii de contractie a cererii si care au profituri mici lunare, vor gasi greu resursele necesare pentru a-si continua activitatea. Riscul major este ca acestea sa-si continue activitatea la negru, eludand complet platile darilor catre stat, inclusiv pe cele legate de contributiile sociale si impozitul pe venituri ale angajatilor.
Concret, este vorba de aproape 79.000 de societati care au inregistrat pierdere trei ani consecutiv la nivelul anului 2007. Din acestea, aproape jumatate (adica 44%) au cifra de afaceri de pana la 10.000 de lei pe an si au inregistrat o pierdere neta cumulata de 1,38 miliarde de lei. De asemenea, aproape 23.500 de companii au inregistrat pierderi cinci ani consecutiv la nivelul aceluiasi an, dintre care cam tot 44% aveau o cifra de afaceri de pana la 10.000 de lei pe an.

Grila de impozitare

In al cincilea rand, ramane discutabila grila de impozitare minima a firmelor. Conform acesteia, societatile care inregistreaza o cifra de afaceri de pana la 12.000 de euro platesc de la 1 mai 2009 un impozit anual de minimum 500 de euro. Intre 12.000 si 50.000 de euro cifra de afaceri, impozitul minim este de 1.000 de euro. Intre 50.000 si 100.000 de euro se vor achita minimum 1.500 de euro. Intre 100.000 si un milion de euro se vor plati cel putin 2.000 de euro. Cei care inregistreaza cifre de afaceri intre un milion si cinci milioane de euro vor plati minimum 2.500 de euro. Firmele cu afaceri intre cinci si 30 de milioane de euro vor achita cel putin 5.000 de euro anual. Iar la peste 30 de milioane de euro se achita statului suma de 10.000 de euro.
O astfel de grila risca sa inghesuie firmele cu cifre de afaceri considerabile in partea superioara a benzilor dinaintea clasei lor, restul contractelor derulandu-se la negru. Este vorba in special de acele firme care au cifre de afaceri foarte mari, dar cu rate ale profitului mici. De pilda, este cazul comertului cu amanuntul, unde profiturile se obtin din rulaje mari, care risca sa fie expuse unui impozit mai mare decat cel echivalent cotei unice de 16%. Trebuie sa avem un principiu sanatos al fiscalitatii unice, care duce la plata impozitului pe profit, si nu pe cifra de afaceri.
Sa dam cateva exemple concrete:
* Daca o firma cu vanzari de un milion de euro are o rata a profitului sub 1,56% din cifra de afaceri, ea va plati impozitul minim, care este mai mare decat in cazul aplicarii cotei unice de 16%.
* Impozitul minim in cazul unei firme cu cifra de afaceri de 100.001 euro echivaleaza unei rate a profitului de peste 12%; aceasta este echivalenta aplicarii cotei unice de 16%. Sub aceasta rata a profitului, firma plateste un impozit minim mai mare.
* Problema majora apare in cazul microintreprinderilor cu incasari intre 12.000 si 33.400 de euro anual, care vor fi nevoite sa plateasca un impozit minim de 1.000 de euro, mai mare decat cel obtinut prin respectarea principiului cotei de impunere preferentiala de 3% (intre 360 de euro in cazul unei CA de 12.000 de euro si 1.002 euro in cazul celei cu incasari de 33.400 de euro).
* In cazul unei microintreprinderi cu cifra de afaceri de 10.000 de euro, plata impozitului minim o obliga la o rata a profitului de minimum 16% pentru a nu fi viciat principiul cotei preferentiale de 3%.

Cifre alarmante

In al saselea rand, in primele trei luni ale anului 2009, veniturile bugetului general consolidat au scazut cu 6,2% fata de primul trimestru al anului 2008, iar cheltuielile au crescut cu 14,2%. Acestea au dus la un deficit de 1,56% din PIB in primul trimestru. Cifrele nu sunt deloc incurajatoare. Se stie ca facturile grele se deconteaza cu precadere in ultimul trimestru al fiecarui an. Acordul cu FMI prevede o reducere a deficitului bugetar pana la 4,6% din PIB in anul curent, respectiv adoptarea unor masuri menite sa genereze venituri bugetare suplimentare de 0,25% din PIB. Impactul bugetar al introducerii impozitului minim prin ordonanta de urgenta este estimat de Ministerul Finantelor la un nivel de 1,3 miliarde de lei.

Masuri pentru diminuarea evaziunii fiscale

Nu in ultimul rand, Ministerul de Finante ia simultan masuri privind imbunatatirea procedurilor fiscale si diminuarea evaziunii fiscale. S-a inceput cu anularea sau reducerea, dupa caz, a 179 de taxe si tarife nefiscale (din care 99 sunt taxe/tarife de autorizare in diverse domenii). Acestea reprezinta 36,61% din totalul de 489 de taxe si tarife existente in prezent. Propunerile vizeaza anularea a 36 dintre ele din Registrul taxelor si tarifelor nefiscale, reducerea a 143 si comasarea a 264 taxe/tarife in 121. Grupul de lucru care are sarcina elaborarii de proiecte de acte normative pentru reducerea sau comasarea unor taxe/tarife impreuna cu ministerele de resort si institutiile publice implicate au ca data-limita 15 iulie 2009 pentru adoptarea acestor modificari legislative.