Intr-o economie concurentiala nici o organizatie nu poate functiona bine fara existenta unor angajati bine pregatiti la fiecare nivel. Firmele au inceput sa inteleaga rolul si importanta managementului de resurse umane, unul dintre factorii esentiali care le poate asigura succesul.
Finalitatea activitatii de management al resurselor umane consta, in primul rand, in a-i face pe angajati sa lucreze asa cum isi doreste organizatia, dar si aceasta, la randul ei, sa actioneze in directia dorita de angajati, in asa fel incat firma sa-si atinga obiectivele. Dar ce presupune, concret, managementul resurselor umane? Specialistii in domeniu spun ca un management riguros presupune eficacitate in mai multe activitati, cum ar fi: managementul fluxului de personal (recrutare, selectie, adaptare pe post, inductie si socializare, promovare interna, managementul iesirii din organizatie), managementul performantei (evaluare, feed-back-uri, recompense si beneficii) si managementul comunicarii (implicarea angajatilor in activitatile decizionale, dezvoltarea comunicarii ascendente si descendente, pastrarea corectitudinii procedurale si a eticii organizationale).
Toate aceste activitati pot fi realizate cu succes daca exista o persoana sau o echipa capabila sa inteleaga atat nevoile firmei, cat si ale angajatilor. Dupa cum se observa, activitatile sus-mentionate sunt conditionate de cunoasterea psihologiei si a obiectivelor organizationale.
Managerii cu atitudine de sefi dauneaza firmei
De la ce trebuie pornit in abordarea relatiei cu angajatii? De la faptul ca nimeni nu s-a nascut avand deja experienta necesara, aceasta fiind obtinuta in timp. In ce priveste abilitatile fiecaruia, acestea sunt mostenite genetic in cea mai mare parte. Spre exemplu, o persoana care are inclinatii spre latura artistica nu ar trebui sa lucreze pe o linie de productie de serie, ci intr-un departament de proiectare. Unii sunt nascuti pentru a fi lideri de grup. Acestia ar trebui sa aiba studiile necesare de management si dupa aceea ar trebui pusi in posturi de conducere. Toate acestea se realizeaza prin evaluari periodice, care au rolul de a determina nivelul de echilibru dintre "om" si "locul" pe care il ocupa. Alt obiectiv in aceasta activitate este de a determina cat de multumita este persoana respectiva de locul ocupat in organizatie si cum pot fi imbunatatite performanta si satisfactia sa. O performanta de nivel inalt a angajatului, fara o satisfactie pe masura a acestuia, nu reprezinta o sansa pe termen lung. Organizatiile in care exista sisteme de promovare dau mai multe motive de satisfactie angajatilor lor, acestia stiind ca au o sansa reala de a urca in ierarhia organizatiei. Acesta este un factor incurajator si motivant, comparat cu organizatiile statice, in care sunt foarte rare ocaziile cand au loc promovari. Recompensele date angajatilor ar trebui corelate cu performantele lor. Acele organizatii care nu acorda recompense nu au nici un viitor. Dar ce calitati trebuie sa aiba un bun manager de resurse umane? "Trebuie sa stie sa aplice politica resurselor umane in concordanta cu obiectivele de dezvoltare ale firmei. Nu te nasti intotdeauna cu aptitudini pentru acest lucru. Cel mai important este sa intelegi care sunt nevoile oamenilor, lucrurile care determina performanta. Trebuie sa fii un bun negociator si sa stii sa-ti pastrezi obiectivitatea in orice imprejurare. Trebuie sa intelegi care sunt nevoile si aspiratiile oamenilor si sa participi la dezvoltarea lor profesionala", a precizat Marius Stoica, director de resurse umane in cadrul unei firme private. In mod curent, organizatiile folosesc cateva tipuri de stiluri de management. Managerii cu stilul de sefi sunt parte a unor organizatii fara viitor, sustin unele voci din randul celor care lucreaza in domeniu. Stilul care poate furniza o pozitie solida in prezent este managementul participativ, prin care se investeste incredere in subordonati prin impartasirea obiectivelor si prioritatilor.