Puteti citi, in continuare, o analiza economica de Andreea Rosca, despre cum a castigat Guvernul Boc prin knockout in competitia cu economia. Andreea Rosca este director business press in cadrul trustului Realitatea-Catavencu. Lucreaza in presa scrisa din 1992. A fost redactor-sef la saptamanalul Capital si a condus agentia de presa NewsIn.
Pentru inceput, Andreea Rosca propune sa recapitulam: in 2009, cel mai dur an din ultima jumatate de secol, Guvernul Romaniei nu a facut absolut nimic pentru economie. Dimpotriva. La inceputul anului, absolut toate institutiile - de la Presedintie la Palatul Victoria, Banca Nationala si Prognoza - anuntau crestere economica. Deci nu avem nevoie sa facem nimic, economia romaneasca duduie de una singura. In acelasi timp, restul Europei era ocupat cu propriile planuri - de salvare, nu de discurs public, este adevarat.
Dupa cateva luni, cand ne-am convins ca situatia este dramatica intr-adevar, ca bugetul nu va suporta platile si ca productia, consumul si constructiile se duc de rapa, am intrat intr-o alta faza a discursului: a mai durat doua luni ca sa stabilim ca avem nevoie de ajutor de la Fondul Monetar, Banca Mondiala si Uniunea Europeana.
Intre timp, cifrele au aratat un prim trimestru dezastruos si s-a facut vara. Ghinion. Minunata crestere s-a dovedit a fi o scadere de peste 5%. In timp ce partidele ce guvernau la acea data, PSD si PD-L, se luptau cu propriul Guvern in competitia "a cui lista de solutii anticriza este mai lunga", Ministerul Finantelor aspira banii din economie in competitie directa cu firmele care aveau nevoie de finantare.
Banii plasati simplu, sigur si profitabil la stat s-au dus direct in salarii si pensii si au denaturat grav piata bancara. Apoi a aparut ideea numita impozitul minim, care a creat - asa cum si era de asteptat - sentimentul ca statul roman se afla, din nou, in conflict direct cu contribuabilii.
Pentru toata curatenia pe care premierul Emil Boc sustine ca aceasta masura a facut-o, pretul platit este descurajarea ideii de antreprenoriat si, dupa unele calcule, chiar pierderi la buget in locul celor cateva sute de milioane estimate ca venituri nete.
Perfect, sa presupunem ca mediul de afaceri trebuia curatat de companiile care il parazitau. Viteza cu care s-a aplicat impozitul minim poate fi comparata doar cu totala lipsa de viteza in a pune la punct niste idei coerente pentru sprijinirea companiilor care nu paraziteaza economia.
Capitalizarea CEC pentru creditarea companiilor mici a fost, de exemplu, o gafa de proportii. Doar o lipsa crasa de competenta putea produce un asemenea rezultat: de mai mult de jumatate de an, cele 900 milioane de lei promise mediului privat sunt doar pe hartie, pentru ca nimeni din Guvern nu a luat in calcul autorizarea operatiunii de catre Comisia Europeana.
Fondul de contragarantare, gandit sa mareasca potentialul de creditare pentru companiile romanesti, a avut nevoie de mai mult de jumatate de an pentru a deveni realitate. Si nu functioneaza inca.
Programul Prima Casa a fost aplicat, impotriva tuturor evidentelor si analizelor, exact cum nu trebuia: din cele aproximativ 220 milioane de euro acordate pana acum (dintr-un plafon de un miliard), majoritatea au finantat case construite inainte de 1989. Cam atat despre stimularea constructiei de locuinte cu garantii de la Guvern.
Fondurile europene stau blocate din ratiuni birocratice sau politice. Analiza dosarelor dureaza luni intregi, iar finantarea fazelor de inceput ale proiectelor este aproape imposibila. Simplificarea procedurilor si acordarea de prefinantari reprezinta un pas important, dar nu este suficient.
La fel cum nu este suficient sa vorbesti mult despre cum vei stimula economia prin investitii in infrastructura si sa construiesti 40 kilometri de sosea pe an.
Cum se vede totul din perspectiva celor care misca in fiecare zi rotitele economiei? Bilantul pentru 2009 sta cam asa: managementul acestei tari nu a inteles ce se intampla. Cand a inteles, desi vag, a inventat vreo trei planuri cu cateva zeci de puncte fiecare. Pe care nu le-a aplicat, pentru ca sunau bine pe hartie, dar nu luasera in calcul ce se intampla pe teren.
Intre timp, consuma o treime din tot ceea ce primeste de la noi pentru a se intretine, pentru a tine in viata acest mecanism care, la momentul actual, paraziteaza, de fapt, economia. Aspira toate resursele de finantare, nu-si plateste datoriile la timp, nu are capacitatea de a face o analiza corecta, ia decizii tarziu si prost, nu se tine de cuvant - ceea ce face tuturor viata mai scumpa, prin cresterea dobanzilor - si mai are si aroganta de a se considera perfect competent. In timp ce noi dormeam, Europa se redreseaza. Pentru ca a decis la timp si a actionat rapid.
Cand ne vom trezi, vom avea un nou presedinte si alt guvern.
Cu un dosar intreg de vorbe frumoase si planuri interesante. Vom avea somaj de 10%, credite neperformante, ultimul loc la atragerea banilor europeni. Si multe promisiuni.