Blogul lui Constantin Gheorghe: Vremuri tulburi
Sincer, nu am chef de scris. Imi trebuie timp sa ma obisnuiesc cu gandul disparitiei tatalui meu. Daca m-am apucat acum sa scriu ceva, e pentru ca jupan Isarescu ne da vesti bune: ambele motoare ale cresterii economice, consumul intern si exportul, sunt pe cale sa se gripeze. De fapt, s-au gripat deja. Iar anul 2012 arata deja sinistru, economic vorbind.
Oricum Romania nu are o economie orientata spre export, ea doar adaposteste, temporar, vezi cazul Nokia, niste capacitati de productie care produc pentru "export". Ghilimelele isi au rostul lor, pentru ca este greu de spus ca o companie globalizata, cum e Nokia, care se adreseaza unei piete globale, face export. Statistic, poate fi considerar export, dar in logica globalizarii, nu.
Din pacate, nimic nu s-a schimbat in structura aparatului productiv al Romaniei, chiar daca unele ramuri productive au disparut, fiind inlocuite cu altele. Eu sunt adeptul modelului Braudel, care prezinta economia ca pe un sistem tri-etajat. Economia elementara(casnica, de schimb, neagra), economia concurentiala de piata(cea a intreprinderilor mici si mijlocii, cele mai dinamice, si singurul segment in care concurenta are sens si exista) si capitalismul, care este un cancer al economiei de piata.
In comunism au existat primul si al treilea segment, lipsind cel de-al doilea. Proprietatea publica a reprezentat "capitalismul de stat". Acum, in "capitalism", in Romania exista tot cele doua segmente, doar ca rolul de capitalist al statului s-a diluat foarte mult, el fiind inlocuit de marile transnationale. Care au decis ce ramane si ce se distruge din aparatul productiv al statului comunist.
Segmentul de mijloc, acela care da soliditate unei economii, cel al IMM, nu reuseste sa decoleze. Nu se poate coordona cu segmentul capitalist, pentru ca acela este imprevizibil, are alte interese, si atunci cand se instaleaza in Romania, vine cu furnizorii lui traditionali. La Jucu Nokia a produs oportunitati de afaceri pentru firme de catering si de transport local, poate ceva ambalaje, si cam atat. Nici Dacia, sau mai nou Ford, nu se omoara sa lucreze cu IMM romanesti. In general furnizorii lor sunt tot foste unitati productive ale capitalismului de stat.
IMM romanesti sunt prea putin orientate spre export, nu au capacitatea de a inova, de a produce lucruri cu valoare adaugata mare, nu se pot promova. Au cateva mari probleme, legate de acces la finantare, de costurile finantarii, de acces la piata, de gestiune, si mai nou si de recrutare a mainii de lucru calificate. Prea putine dintre ele ajung sa acceseze bani europeni, din cauzele cunoscute. Si chiar daca ajung s-o faca, fondurile europene se adreseaza unor segmente extrem de inguste de piata, gen constructii, sau procesare produse agricole. Nu cred ca o economie poate creste cu "programe de pregatire a fortei de munca", programe care scot si mai multi tampiti pe piata muncii.
Cat despre cel de-al treilea motor al cresterii economice, inovarea, sa nu mai vorbim! Faptul ca inca mai exista niste flacai care le au cu programarea nu inseamna mare lucru. Si nimeni nu-i tampit sa creada ca isi poate baza cresterea economica pe cateva firme de soft, cele mai multe tot un fel de producatoare in lohn pentru marile corporatii precum Oracle, Microsoft, sau altele ca ele. Iar cei peste o suta de mii de absolventi de liceu care nu si-au luat bacalaureatul sunt o realitate descurajanta.
O ultima idee: avertismentul-constatare a lui Isarescu trebuie citit cu mare atentie: "Asistam la o destructurare destul de rapida(a institutiilor la nivel global, n.m.). Aceasta destructurare a acestor forme, uneori nici nu realizam cat de mult s-a stricat. O destructurare este o stricaciune, aceasta destructurare are loc in conditiile in care noile forme se incheaga foarte greu, iar lumea traieste intr-o confuzie. Si structurile politice par ca functioneaza mai greu, dar stiu ca nimic nu e nou sub soare. Orice ajustare este mai intai respinsa si apoi apar ambele situatii, fie ajustarea se face foarte repede, fie ajustarea este tardiva. Intre cele doua extreme viata te duce la optimul normal al vietii, dar discutiile balanseaza intre extreme."
Mai pe romaneste: fragmentarea puterii, si apoi golirea de continut a institutiilor, mai ales a celor de reglementare, actiune care a fost in favoarea "pietelor", se intoarce acum impotriva tuturor. Politicul, singurul care poate gestiona lucrurile intr-o democratie, a fost distrus de coruptia practicata de "piete", si lasat fara nicio putere de interventie, cu exceptia celei de a acoperi cu bani publici excesele si esecurile "pietelor". Cetatenii au fost redusi la singura dimensiune de consumatori, si practic nu mai lupta pentru drepturile lor.
"Societatea civila" este fermentul disolutiei statului, pentru ca asa a fost proiectata, desi tinta ei era statul comunist. Ca si in cazul mujahedinilor din Afganistan, scapati si ei de sub control, dupa ce si-au facut treaba, si "societatea civila" a devenit un pericol pentru democratie, fiind, cum spuneam, un agent al disolutiei statului si a democratiei, ca sistem politic.
Problema este grava, pentru ca nu stim ce sa punem in loc. Si atunci revenirea la totalitarism ni se va parea solutia salvatoare, desi ea nu salveaza nimic. Oricum ar fi, faptul ca nu mai vrem sa ne gandim la viitor si ca nu mai percepem ca nu putem exista unii fara altii, ca nu exista solutii de supravietuire individuala, oricat ne-am iluziona, nu ne face viata mai usoara.
Dar cui sa spui astea in Romania? Pe romani ii fute grija de alde Truica, Urinel, si alte lighioane. Sau de amantii Leanei lui Ceasca. Sau de cine pe cine a mai turnat la Securitate acu‘ sase decenii. De parca toate astea ne-ar scoate din criza...

PS 1: Un bou, Blanculescu, crede ca capitalismul se transforma in capitalism moral si social. Ce cretin!

PS 2: un bou nu rumega niciodata de unul singur! Croitoru, al‘ de era sa ne fie premier, crede ca viitorul este al statului responsabil fiscal, iar populatia il va iubi! Pe el, pe stat! Hai, sa mori tu!