Principala caracteristica a agriculturii romanesti, in perioada tranzitiei, o reprezinta lipsa cronica a capitalului. Aceasta a determinat cresterea ineficientei in alocarea resurselor cu consecinte asupra cresterii si competitivitatii fermierilor romani si a intregului sector agricol. Agricultura Romaniei ramane, din pacate, o agricultura de subzistenta, problemele structurale ale acesteia fiind dificil de rezolvat.
Piata fortei de munca din acest sector este definita printr-o pondere mare a agricultorilor in totalul populatiei ocupate, precum si numarul mare de fermieri varstnici; printr-o excesiva dependenta de activitatile agricole a populatiei din mediul rural, un nivel educational si tehnologic scazut, rudimentar chiar, si un declin accentuat al veniturilor reale ale populatiei. In ceea ce priveste comertul agricol, Romania are un potential semnificativ si un avantaj comparativ al resurselor naturale si a fost un exportator traditional de produse agricole pana in 1990. O analiza a comertului agricol romanesc in perioada de dupa 1990 releva o schimbare considerabila a pozitiei pe pietele agricole internationale, Romania s-a transformat, dintr-un exportator net de produse agricole, intr-un importator net, cu un deficit de peste 5 miliarde de dolari in ultimii 13 ani. Situatia releva un declin accentuat ca urmare a scaderii productiei agricole pe fondul reformelor structurale ale proprietatii agricole si ale cresterii cererii interne pentru produse alimentare diverse si de calitate superioara.
In perioada mentionata se pot distinge trei etape in comertul agricol de tranzitie: intre 1990 si 1993, se consemneaza o perioada de declin puternic si o balanta comerciala negativa; intre 1994 si 1999 se constata o usoara redresare a balantei comerciale agricole, urmata de o noua deteriorare in perioada 2000-2001, fenomen care se constata si in prezent. Ponderea exporturilor agricole romanesti in totalul exporturilor se mentine la cote scazute, intre 3,3 si 8% (in comparatie cu Ungaria, care are o contributie a agriculturii in PIB de doar 5% si o pondere a exportului de produse agroalimentare de peste 20% din total). Discrepanta dintre potential si rezultate in ceea ce priveste comertul cu produse agricole si balanta acestuia este si mai relevanta daca se ia in consideratie faptul ca, in 2003, 41% din forta de munca era ocupata in mediul rural, iar ponderea agriculturii in PIB al Romaniei era de peste 11%.
Factorii care au determinat declinul agriculturii romanesti
Principalii factori interni care au afectat si afecteaza productia si comercializarea produselor agricole, determinand deficitul comercial al balantei agricole, sunt: structura fragmentata a exploatatiei agricole si incertitudinea productiei sistemelor integrate de distributie si marketing; volumul oscilant al productiilor de la an la an demonteaza strategiile de export, un bun exemplu in acest sens fiind productia de cereale. La aceasta contribuie lipsa de informatie pe piata la nivelul producatorilor in ceea ce priveste indeosebi standardele de calitate.
Dan Octavian, directorul general al Federatiei Patronilor Bihor, ne-a declarat ca starea agriculturii noastre este determinata de urmatorii factori importanti: structura dreptului de proprietate, care a facut ca suprafetele agricole sa fie fractionate, aproape imposibil de compactat; lantul care asigura trecerea produselor agricole de la producator la piata de desfacere are cateva verigi lipsa: agricultura nu se desfasoara pe suprafete suficient de mari pentru a fi productiva, adica este una de subzistenta; lipsa bazelor de depozitare a cerealelor, a utilajelor performante si instalatiilor de uscare si tratare a produselor. "Acestea ar trebui sa apartina unor investitori privati, cu rol de integratori, care ar asigura transportul produselor de la producatori la desfacere, cu obtinere de profit. Agricultura trebuie gandita ca activitate industriala, altfel nu se poate in vremurile noastre. O alta veriga lipsa este absenta capacitatilor de transformare a produselor agricole (de procesare) si lipsa productiei agroalimentare. Cei cativa investitori prezenti pe piata autohtona, care sunt rentabili, nu asigura decat o absorbtie scazuta a materiei prime si in procesare. Aceste lipsuri ne fac sa ne indreptam atentia spre piata externa, care lucreaza cu capacitati mari. Majoritatea produselor agricole au o capacitate mare de umiditate, iar daca sunt depozitate in conditii improprii, acestea fermenteaza. Daca mai adaugam si faptul ca procentajul de impuritati este mare, intelegem de ce produsele noastre nu au cautare. Este nevoie de instalatii moderne de uscare si purificare, or, pentru obtinerea lor, este nevoie de bani multi. O agricultura moderna necesita o baza de cereale si accesul la retele de transport si valorificare. Sansa agriculturii este asocierea dintre fermieri, fara de care nu avem niciun viitor. Or, in Romania, toate acestea sunt abia la inceput. La vecinii nostri in schimb, lucrurile sunt avansate, acolo se practica o agricultura care devine tot mai performanta", a precizat reprezentantul FPB.
Una dintre cele mai mari ferme de cereale din zona se afla la Biharkeresztes
Investitorii din Ungaria au parte de alte conditii, agricultura maghiara este cu mult inaintea noastra. Nu departe de Oradea, mai precis in localitatea Biharkeresztes, compania italiana Grif a investit milioane de euro, creand una dintre cele mai mari ferme de cereale din zona si nu numai. Societatea Kutas 95 KFT, ca parte a grupului Grif, a realizat una dintre cele mai performante investitii beneficiind de avantajele si subventiile oferite de UE si de statul maghiar. Vizitand ferma chiar in ziua in care a inceput campania de recoltare a graului, respectiv joi, 3 iulie, am realizat de ce agricultura din Ungaria este cu mult peste cea romaneasca.
Giancarlo Cogoi, administratorul Kutas 95 KFT, ne-a declarat ca avantajul investitorului italian a fost acela ca, in 1992-1993, statul vecin a dat posibilitatea, pentru o perioada de sase luni, firmelor straine sa cumpere societati maghiare, fapt care astazi nu mai este posibil. La ora actuala, in Ungaria, strainii nu pot cumpara teren agricol, statul solicitand UE ca aceasta interdictie sa fie valabila pana in 2010, protejandu-si propriii fermieri. Italienii au cumparat in 1993 o ferma invechita si aproape dezactivata, transformand-o intr-o societate rentabila si cautata. Pentru a putea realiza un sistem integrat si a vinde cerealele, investitorul a infiintat Grif Hungary, firma de desfacere si comercializare. "Ne-am gandit sa facem o investitie pe termen lung. De aceea am investit in tehnologizare pana si profitul. Pentru campania de recoltare a graului am pus in functiune cinci combine performante si 10 tractoare de recoltat (foto 1). Suprafata de cultura se intinde pe 3.300 ha (1.500 ha de grau, 600 ha de soia, 600 ha de floarea-soarelui, 600 ha de porumb).
La grau estimam o productie de 4 t/ha, la soia 2,5 t/ha, iar la porumb 6 t. Avem patru depozite (foto 2) de 5.000 t fiecare, o instalatie moderna de uscat cereale (foto 3) si un atelier mecanic care ne asigura un sistem integrat. Lucram cu micii producatori, carora le livram seminte tratate, dupa care le preluam productia si o depozitam. Apoi le-o cumparam si o comercializam prin Gif Hungary. Productia o vindem in Italia, in Romania in special, in unele state din UE, iar la ora actuala negociem contracte cu companii multinationale, printre care si compania Bunge, careia ii vom livra productia de floarea-soarelui. Nu se poate face o comparatie intre agricultura din Romania si din Ungaria intrucat avem de-a face cu doua situatii care cuprind structuri de cultivare, prelucrare si valorificare diferite. Acum suntem deja in al cincilea an de profit. Aici ne bucuram de subventii europene si de la statul ungar (intre 130 si 230 de euro la hectar, in functie de modul in care se respecta ciclurile de productie impuse de UE si specialistii maghiari). In Romania nu este functional lantul care sa duca eficient si profitabil cerealele de la producator la piata. Daca ai parte de tehnica adecvata si de calitate, poti avea si productivitate buna. In prezent, Ungaria a ajuns sa exporte cereale, iar Romania este o piata de desfacere. Aici exista o abordare regionala a agriculturii", a precizat reprezentantul Kutas 95 KFT.
Romania nu este capabila, la ora actuala, sa-i garanteze micului producator randamentul muncii lui, bancile nu se grabesc sa asigure culturile, considerandu-le factori de risc. La noi, subventia pe hectar nu depaseste 80 de euro/ha. Este nevoie de o mentalitate industriala in agricultura, cel mic nu mai poate razbi singur. Nu mai traim vremuri in care fermierul producea pentru nevoile proprii, acum totul trebuie sa se transforme in bani, nu se mai pot plati facturi cu produse agricole.
"Grupul Grif a vrut sa investeasca intr-o ferma in Romania, achizitionand o suprafata de 10.000 ha in judetul Arad. Din cauza imposibilitatii compactarii terenului, a costurilor ridicate, a lipsei unei baze de depozitare, nici pana astazi nu s-a putut face nimic. Ar fi trebuit ca investitorul s-o ia de la zero, fara sa aiba insa nicio perspectiva. Riscurile au fost prea mari si Grif nu a dorit sa riste. Astazi este proprietarul unei suprafete mari pe care nu o poate exploata. In situatia lui Grif se afla si alti investitori. In Romania, insusi fermierul este o problema, inainte de toate el trebuie sa se schimbe si sa-si schimbe viziunea fata de agricultura. Dar cel mai important factor este rolul pe care il au politicile agricole, acestea au avut si au de suferit de 18 ani incoace. Nimeni nu s-a aplecat cu atentie si seriozitate asupra acestui sector. De aceea am ajuns printre codasii Europei", a conchis reprezentantul FP Bihor.