La tehnologie si la suprafete cultivate, agricultura doljeana a evoluat in ultimii zece ani, dar ca si calitate a vietii suntem la acelasi nivel sau chiar mai rau. Bazinul cerealier al tarii - Doljul - importa grau. Am fost mari cultivatori de legume si fructe, dar le aducem de peste granita. Am avut complexe de crestere a animalelor, iar acum crescatorii de animale se numara pe degete.
La 20 de ani de la instaurarea democratiei in Romania, agricultura doljeana aproape ca bate pasul pe loc. În prezent, taranul doljean isi lucreaza pamantul tot ca in urma cu zece ani, cu sapa si cu caruta trasa de animale, seamana in principal samanta din patul si se uita pe cer asteptand sa dea vreo ploaie sa-i ude culturile. În acelasi timp, oraseanul doljean - desi locuieste intr-unul dintre judetele cu cel mai mare potential agricol - cumpara din piete produse scumpe si, neaparat, din import. GdS a comparat datele statistice din agricultura actuala cu cele de acum zece ani, cand proprietatea privata era tot cea de acum. Agricultura a ramas tot neperformanta, chiar daca unii fermieri s-au desprins si cultiva aproape ca in Occident. În Dolj mai sunt 580.000 de hectare de teren agricol, dintre care 488.000 sunt arabile, iar restul sunt cultivate cu vita de vie si pomi fructiferi.
Doar 25% din suprafete sunt cultivate ca la carte

Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (DADR) Dolj recunoaste ca doar 25% din suprafata arabila este cultivata la standarde europene, adica se foloseste tehnologie completa si se obtin culturi bune atat din punct de vedere calitativ, cat si cantitativ. În rest, Dumnezeu cu mila! De ce este judetul invadat cu produse din alte parti, in timp ce la noi nu se mai cultiva ca altadata? "Piata este libera! Daca procesatorii si comerciantii gasesc legume si fructe mai ieftine in alta parte, ei pot sa le aduca de oriunde. La fel si cei care cultiva cereale", a spus directorului DADR Dolj, Cornel Popa. El spune ca tot ce s-a schimbat in ultimii zece ani in agricultura a fost cresterea suprafetelor comasate in forme asociative. Datele oficiale arata ca au mai crescut si suprafetele cultivate cu cereale, chiar si productiile medii, dar, in acelasi timp, procesatorii importa grau, iar noi cumparam paine din ce in ce mai scumpa. În realitate, doljeanul de rand nu simte in nici un fel ca agricultura a progresat. Statisticile furnizate de DADR Dolj arata ca in 1998 se cultivasera cu grau 157.000 de hectare, iar in 2008 suprafata a crescut la 174.653 de hectare. Tum zece ani, productia medie obtinuta era de 2.420 de kilograme la hectar, acum este de 2.980 de kilograme.

Cat se fura, cat se minte, cat se cultiva?

Dar de ce nu s-au recoltat de pe solurile doljene (unele dintre cele mai bune din tara, in special bogate in cernoziom, in zona Bailestiului) cantitati de 7.000-7.500 de kilograme de grau la hectar ca in Franta, Germania sau alte state europene? Pentru ca la noi se fura si se minte. Chiar si unii investitori straini din agricultura au imprumutat obiceiuri ale locului. "Multi agricultori, chiar dintre cei care folosesc tehnologia completa a culturii, nu declara cantitatile reale decat de pe loturile semincere, nu de pe toata suprafata", a spus directorul DADR Dolj. Fermierii nu declara cantitatile reale pentru ca este in avantajul lor sa le utilizeze "la negru", sa nu plateasca impozite si taxe. Din pacate, Directia Agricola nu are idee de amploarea fenomenului in Dolj, dar confirma faptul ca exista cel de "dosire" a recoltelor. În UE se iriga, la noi doar foarte rar. În UE, tehnologia culturii este litera de lege, la noi se mai sare peste cate o etapa. Specialistii in agricultura spun ca productia medie pe judet, cea mai mare inregistrata in ultimii zece ani, a fost cea din 2004, de 3.792 de kilograme de grau la hectar (productia medie pe judet se calculeaza ca medie aritmetica a tuturor cantitatilor declarate de fermieri la Directia Agricola). Coincidenta sau nu, 2004 a fost an electoral, cand s-au injectat subventii grase in agricultura. În acelasi timp, exista si suprafete agricole necultivate. "10-12% din suprafata agricola nu se lucreaza anual, cele mai multe la particulari, dar exista si 30.000 de hectare de nisipuri, unde nu se mai poate cultiva nimic", a precizat Cornel Popa.

Fermierii nu dau doi bani pe datele DADR

Agricultorii contrazic datele Directiei Agricole, pe care le considera "prea euforice". "Aproape jumatate din terenurile arabile din Romania sunt parloaga, iar in Dolj sunt 20%. Se vede cu ochiul liber pe teren, nu statistici facute din birou. În Dolj exista o suprafata mare agricola si populatie multa care consuma. Este o rusine unde a ajuns agricultura. Este o rusine sa importam rosii si castraveti din Turcia", a spus Claudiu Nicolita, managerul firmei Felvio. "Fara subventii serioase, ca in orice stat al Uniunii Europene, noi nu ne putem dezvolta si nu putem ajunge la productii foarte mari, pentru ca avem costuri enorme de productie. Eu nu am avut cum sa irig anul trecut si am scos 2.800 de kilograme la hectar", a spus alt fermier doljean.

Tractorul sau sapa, aceasta-i intrebarea

Maria Grozavu, inginer specialist in cadrul DADR, spune ca in 1998 erau aproximativ 10.000 de tractoare in Dolj, dar in 2008 au mai ramas 7.500. "Fermierii au renuntat la patru-cinci tractoare dintre cele mai proaste, dar si-au cumparat unul performant. Scaderea numarului acestora este cauzat si de desfiintarea IAS-urilor si multe dintre cele vechi au fost dezmembrate", a spus Maria Grozavu. Anul trecut, cand se vorbea despre "programul Rabla" pentru agricultura, specialistii din domeniu spuneau ca "75% din tractoarele si utilajele agricole sunt depasite moral si functioneaza de peste 40 - 50 de ani". Cei mai multi bani europeni accesati in Dolj au fost pentru achizitionarea de utilaje performante in general, tractoare si combine, in special. Cum jumatate din populatia judetului traieste la sate, taranul simplu iese tot cu sapa la prasit, isi cara produsele tot cu caruta si la anul insamanteaza tot din patul.

Legume si fructe de import, zootehnie in picaj

Statisticile oficiale arata ca 70% din legumele si fructele consumate se importa, deci numai 30% se produc la noi. "Ne lipsesc depozitele agricole si frigorifice pentru a se putea intretine circuitul producator - depozitar - comerciant - consumator final. În Dolj exista un singur depozit de legume-fructe, iar alte tentative de infiintare au esuat. Este o investitie cu risc mare", a spus oficialul DADR Dolj. În judet exista patru bazine legumicole mari (Desa - Poiana Mare, Calarasi - Dabuleni, Isalnita si Teasc), dar piata este dezorganizata. Producatorii vand la un pret procesatorilor, respectiv clientilor mari, si la alt pret la coltul strazii. În termeni economici, s-ar chema concurenta neloiala, cuvinte mult prea dure pentru cultivatorii simpli de legume. Înainte existau solarii si sere mult mai bine organizate, dar si centre de desfacere, acele aprozare de unde se cumparau produse autohtone.
Si sectorul zootehnic se afla pe o panta descendenta in ultimii ani. Datele statistice furnizate de DADR Dolj arata ca in judet se mai cresc doar 292 de porcine in societati si asociatii private, si 920 de bovine. Oficialii sunt optimisti, in timp ce agricultorii dau din colt in colt ca nu au conditii propice pentru a se dezvolta. "Daca statul nu subventioneaza cum trebuie zootehnia, nu facem nimic. Noi, in ultimii zece ani, am evoluat si din punct de vedere al calitatii, al cantitatii, dar si al profitului, atat la productia de pui, cat si la procesare, dar in rest zootehnia din judet este la pamant. Porci nu se mai cresc decat pe la nenea Tache si nu in centre specializate. Nu numai zootehnia, ci intreaga agricultura va fi la pamant anul acesta din lipsa subventiilor. Va fi un dezastru", a anticipat Claudiu Nicolita.
Bile negre ale agriculturii:
- lipsa irigatiilor pe arii extinse;
- faramitarea terenurilor in parcele mici;
- saracia detinatorilor de terenuri (taranii), care nu au posibilitatea sa foloseasca tehnologii complete de productie;
- lipsa centrelor de colectare a legumelor si fructelor;
- preturi exagerat de mici la cereale oferite de procesatori;
- subventii foarte mici pe produs;
- importante suprafete raman necultivate;
- acces greu la finantare pentru micii fermieri;
- facturi de plata neonorate in termen.
 
Bile albe in agricultura doljeana:
- solul cel mai bun din tara (cernoziom);
- suprafata mare agricola;
- populatie mare, deci potential de consum si forta de munca.