De câtiva ani, pe piata muncii a aparut un job nou ce nu este inclus în nomenclatorul meseriilor din România, aceea de „adunator de terenuri“. Sunt persoane specializate care, fara a face prea mult zgomot, cumpara pas cu pas micile proprietati taranesti, la preturi derizorii, dupa care le revând, obtinând un profit la care micii proprietari nici nu viseaza.Cumpararea micilor proprietati este metoda prin care se concentreaza suprafete mari de terenuri agricole, numai bune de dezvoltat proiecte europene. Adunatorii de terenuri actioneaza ca intermediari între micii proprietari si bosii cu multi bani, a caror fata nu trebuie vazuta de muritorii de rând. Clientii intermediarilor sunt fie speculatorii autohtoni, cu nume grele, a caror implicare directa pe piata ar atrage o nedorita crestere de preturi, fie investitori straini, care stiu ca o exploatatie agricola eficienta are nevoie de cel putin 50-100 de hectare. Având în vedere ca în România se înregistreaza unul dintre cele mai ridicate procente de farâmitare a proprietatilor agricole - peste 4,5 milioane de proprietari detin terenuri mai mici de doua hectare - meseria de adunator de terenuri poate sa se dovedeasca si profitabila, si de lunga durata. Terenuri multe, cumparatori putini În judetul Dolj, primele suprafete de teren agricol care s-au cumparat au fost în jurul Craiovei. De regula, cumparatorii au fost cei care au avut informatia legata de extinderea orasului peste limitele din 1990. Site-urile specializate sunt pline de anunturi cu vânzari de terenuri postate de „adunatorii de pamânturi“, la preturi care nu mai au nici o legatura cu cel la care taranii le-au vândut. Asa se face ca un hectar de teren la Malu Mare cu deschidere la DN 55 costa în jur de 450 de milioane de lei vechi. Aceeasi suprafata la Pielesti costa un miliard de lei vechi. Cu cât terenul este mai aproape de zona de dezvoltare de la Metro, cu atât pretul se dubleaza sau chiar se tripleaza. Pretul terenului de la Pielesti este asemanator cu cel al terenurilor de la Cernele, dar mult sub cel al suprafetelor de pe centura Craiovei. La pasarela de pe centura pretul unui hecatr de teren ajunge la 1,5 miliarde de lei vechi. În acea zona sunt situate terenurile a doua statiuni de cercetare, iar cine le pândeste va câstiga doar daca le va vinde fara sa dezvolte nici un fel de activitate. Putin mai departe de Craiova, la Botosesti-Paia, un investitor a scos la vânzare 100 ha de teren la pretul de 2.300 de euro/ha, în conditiile în care proprietarii initiali ai terenurilor nu au primit mai mult de 500 de euro pe hectar. Pe o raza de 30 km de Craiova, pretul terenurilor agricole va fi influentat de pozitionarea micilor fabricute care vor lucra pentru Ford, iar speculantii de terenuri actioneaza de pe acum. Preturile astronomice la care au ajuns suprafetele concentrate nu apartin micilor fermieri, care abia îsi duc zilele, ci „adunatorilor de terenuri“, care lucreaza fie pentru ei, fie pentru bosi. Europa plateste sa nu faci nimic! Investitorii straini cauta tot mai mult suprafete de peste 500 de hectare, în conditiile în care Uniunea Europeana acorda subventii pentru acest tip de ferme în cazul în care nu se cultiva nimic pe o perioada de cinci ani. În acest interval, îngrasamintele chimice sunt neutralizate pe cale naturala, iar dupa cei cinci ani se poate dezvolta o agricultura ecologica. Subventia acopera în mare parte banii cheltuiti pentru achizitionarea terenurilor. Un raport european din 1997 estima ca valoarea suprafetelor agricole ale tarilor care urma sa se integreze în UE ar fi trebuit sa fie de 3.000 de dolari/ha. Prognoza s-a adeverit, în general, dar noile state membre sunt departe de preturile medii ale Uniunii, situate în jurul valorii de 10.000 de euro/ha. Cele mai scumpe terenuri agricole se vând în Luxemburg (53.000 de euro/ha), Franta (34.000 de euro/ha) si Olanda (31.000 de euro/ha). În România, media este de aproape 800 de euro/ha, cele mai mari preturi fiind platite pentru terenurile din Ardeal. Cele mai scazute costuri sunt în Dolj si Teleorman, fapt pentru care satele judetului sunt pline de samsari care, la rândul lor, si-au bagat oameni sa lucreze pentru ei, functionarii primariilor.