Magazin: Istorii cu umanoizi (Autor: DAN D. FARCAS)

Albert S. Rosales este un ufolog american convins ca cel mai important capitol din studiul fenomenului OZN este cel care se refera la intalniri ale oamenilor cu entitati nepamantene cu aspect asemanator cu cel al oamenilor, entitati care au fost numite "umanoizi". Dupa propriile declaratii, el poseda, pana in prezent, in fisierele sale, peste 10.000 de cazuri adunate de pe tot globul, multe cunoscute, altele mai putin. Aceste intalniri au fost numite de J. Allen Hynek "de gradul III", dar ele includ si pe cele "de gradul IV", adica rapirile OZN, ca si unele in care nu apare niciun OZN. Intalnirile de acest tip s-au inmultit incepand din anii saptezeci, au parut sa stagneze in anii optzeci, dar au "explodat" in 1988 si 1989, ca la ora actuala sa fie raportate cu regularitate, din toata lumea. Caracteristicile locale ale istoriilor ridica si problema influentelor culturale, intrucat s-a descoperit ca adesea exista mari diferente intre ceea ce s-a intamplat in realitate, ce a perceput martorul si ceea ce a relatat el ulterior.
La sfarsitul anului 2012, Rosales a publicat un articol consistent, intitulat The Fall of the Iron Curtain and the Return of the Humanoids (Caderea cortinei de fier si reintoarcerea umanoizilor) consacrat faptului ca anul 1989, cand pe teritoriul fostei URSS s-a permis din nou sa se discute pe larg despre posibila prezenta extraterestra pe Terra, au aparut foarte multe rapoarte de intalniri cu umanoizi. Rosales spune ca in fisierele sale are, pentru 1989, peste 500 de cazuri de intalniri cu umanoizi, iar in 1990 peste 600, iar in ambele cazuri mai mult de jumatate provin din fosta URSS.
Spicuim cateva cazuri din 1989, interesante atat pentru ilustrarea fenomenului in general, cat si pentru particularitatile specifice spatiului ex-sovietic. Rosales subliniaza, ca un avertisment, ca "Eu nu cred in niciuna dintre aceste istorii, dar cred ca aceste istorii trebuie sa fie spuse".
Un prim caz s-a petrecut intr-o noapte, la o data neprecizata din 1989, in apropiere de Aktash, regiunea Altai, la granita ruso-chineza. Conform relatarii maiorului in retragere I. A. Samoilenko, un granicier a disparut din post in cursul noptii. Cautarile organizate imediat au fost zadarnice, dar trei zile mai tarziu cel disparut a fost gasit la o distanta de cinci kilometri. Era ingrozit, epuizat fizic si incapabil sa explice prin ce a trecut. Dupa o perioada de terapie si recuperare, supravegheata de politia militara, granicierul si-a amintit ca in timp ce era in post a vazut o explozie de lumina care l-a orbit, dupa care si-a pierdut cunostinta. Cand si-a revenit, s-a vazut intr-o incapere ai carei pereti emiteau o lumina albastruie uniforma, fara o sursa vizibila. Brusc, o voce venita de nu se stie unde, care parea de femeie sau de copil, l-a salutat, l-a prevenit ca va fi luat la un drum foarte lung si i-a spus ca ar putea fi ales pentru o misiune care-i va face cinste, anume pentru a ajuta o civilizatie din constelatia Gemenii, asemanatoare in multe privinte cu cea de pe Pamant. Apoi soldatul si-a pierdut din nou cunostinta. Isi mai reamintea vag ca a vazut mai tarziu mai multe figuri umanoide "fara fata", aplecate asupra lui si examinandu-l. In cursul acestei "investigatii medicale", a simtit niste dureri insuportabile, dupa care a avut o senzatie de euforie si extaz, de parca ar fi fost drogat.
Soldatul a fost examinat si intr-un spital militar local, fiind declarat instabil mental sau psihic. Dupa o luna si jumatate, nefericitul a murit, dupa o boala cu evolutie galopanta, avand simptome similare expunerii la o doza mare de radiatii.
Un alt caz straniu s-a petrecut, tot la o data neprecizata din 1989, la Riabinsk, regiunea Iaroslavl. In casa martorei, numita Tamara se petrecusera mai multe fenomene stranii: obiecte metalice dispareau inexplicabil, se auzeau ciocanituri cu origine necunoscuta, ea si musafirii ei simteau prezenta unor fiinte de mari dimensiuni etc. Intr-o noapte, Tamara a vazut zburand in mijlocul camerei un obiect de mici dimensiuni, in forma de stea. Desi s-a speriat in primul moment, dintr-o data s-a simtit cuprinsa de o stranie senzatie de liniste si de asteptare a unui eveniment placut. Cateva zile mai tarziu, a revazut aceeasi steluta, zburand cam la o jumatate de metru deasupra solului si oprindu-se in dreptul usii de la intrare. Apoi, aici a aparut un soi de mic ecran TV, avand pe ambele parti simboluri necunoscute si figuri geometrice negre: triunghiuri, patrate, cercuri etc. Dupa ele pe ecran au aparut mai multe fete: a unui barbat cu trasaturi perfecte, dar cu pielea de o culoare nenaturala, ca de piersica si o boneta argintie, lipita de crestet, care o privea pe Tamara cu o privire intelegatoare si plina de bunavointa. Deasupra lui se vedeau clar alte doua fete. Una era albastra si privea intens catre Tamara. A treia fata, mai neplacuta, avea trasaturi asiatice, dar ochii erau rotunzi si negri, fara niciun alb in ei. Martorei i-a facut impresia ca ar putea fi un biorobot. A urmat o conversatie telepatica, mai ales cu cel de al doilea, din care ea isi reamintea doar ca le-a spus acestor aparitii: "vreau sa fiu vindecata, iar daca asta s-ar intampla, voi putea si eu ajuta pe altii in restul vietii mele". La scurt timp ecranul s-a stins si a disparut. A doua zi dimineata toate erau in ordine, in afara de florile de pe pervaz, care pareau parjolite, si de faptul ca Tamara isi simtea mainile arzand, gata sa transmita vindecare celor care ar avea nevoie. Ulterior ea a mai avut astfel de contacte, cu entitati care spuneau ca vin din constelatia Orion.
Urmatorul caz din 1989 a fost raportat de langa Bagrationovsk, regiunea Kaliningrad. Granita cu Polonia era pazita de granicieri de elita, afiliati KGB. Unul dintre granicieri, in patrulare de noapte, a vazut o entitate umanoida, inalta de cel putin trei metri, fara gat, imbracata complet in negru, iesind dintr-o padure vecina si apropiindu-se. Soldatul a somat aparitia, amenintand ca trage, dar aceasta nu parea sa reactioneze. A urmat un foc de avertisment in aer, tot fara vreun rezultat. Atunci soldatul a tras direct in creatura, dar gloantele pareau ca nu au niciun efect, iar aparitia continua sa se apropie. Atunci soldatul, ingrozit, si-a pierdut cunostinta.
Mai tarziu el si-a mai reamintit doar ca a vazut pe cer un obiect negru, de forma cilindrica, apoi o lumina puternica. Anchetatorii care au inspectat ulterior locul au gasit imprastiate unsprezece cartuse de Kalasnikov folosite, o zona cu iarba strivita si crengi rupte de copac. Conform investigatorilor, crengile pareau rupte de ceva care s-a ridicat cu mare viteza de la sol. S-au mai gasit si urme foarte mari de pasi. Alti localnici au raportat globuri de lumina zburand deasupra copacilor, ca si lumini stranii care se vedeau din adancul padurii.
Un alt caz raportat este tot militar, implicand o baza secreta de lansare a rachetelor strategice nucleare SS-11, la Kozelsk, in regiunea Kaluga, la sud de Moscova. In noaptea de 10 ianuarie 1989, o sentinela statea in turnul de observatie, facut din caramida si inalt de 6-8 metri. Un sergent si o alta sentinela, care erau intr-o cladire invecinata, au auzit ciocanituri puternice dinspre acoperis. Sergentul a cerut imediat sentinelei din turnul de observatie sa cerceteze cu proiectorul ce se intampla, dar acesta nu a vazut nimic neobisnuit si nu a auzit niciun zgomot. Proiectorul a fost readus in pozitia obisnuita, spre racheta. Dar din nou s-a auzit zgomotul puternic, iar usa cladirii, de obicei blocata, a fost data brusc la o parte, iar in usa stateau trei entitati umanoide, inalte de circa 1,50 metri; unul avea culoarea rosie, ceilalti doi erau albi. Sergentul, care statea mai departe de usa, s-a speriat atat de tare incat a incercat sa se catere pe perete, ca sa scape pe geam. Soldatul, care statea in mijlocul incaperii incremenise si isi intorcea capul cand spre sergent, cand spre cei trei intrusi. La un moment dat, cand si-a intors privirea din nou spre usa, cei trei nu mai erau acolo, iar usa era inchisa si blocata.
Soldatii au chemat imediat seful pazei si au redactat un raport oficial, descriind incidentul. Peste o luna au fost zvonuri ca un caz asemanator s-a intamplat si la o baza antiaeriana din Kazahstan.
Intr-o seara, la sfarsitul lunii februarie 1989, in orasul Rostov pe Don, Liudmila Iansina se uita la televizor cand a auzit tipetele ingrozite ale fiicei ei mai mici, care dormea in camera de alaturi. A gasit-o intr-o stare isterica. I-a spus mamei ca in timp ce dormea a fost trezita brusc de ceva ce a imbrancit-o. Cand s-a ridicat, a vazut, in lumina difuza care intra pe geam, chiar la capatul patului, o silueta umana de inaltime mijlocie, imbracata cu un fel de costum de scafandru negru, parca umflat cu aer, si avand pe cap o casca in forma unui balon, care lasa sa i se vada fata. Parea o femeie dar avea niste favoriti lungi si subtiri atarnand pana sub nas. Cand fata a intrebat cine este, raspunsul a fost doar un marait. In timp ce continua sa emita acest sunet straniu, aratarea s-a ridicat de la sol, plutind in mijlocul dormitorului. Ingrozita, fata s-a ascuns sub patura, iar cand maraitul a incetat, a privit cu teama, sperand ca intrusul a plecat. Dar strania aparitie, acum devenita luminoasa, era tot in camera. Innebunita, fata a strigat "Pleaca te rog, mi-e frica!". Atunci capul umanoidului a disparut, lasand in urma corpul umflat, care ba se apropia, ba se departa, plutind in aer. Intrucat ea tipa tot mai tare, silueta s-a indepartat si aparent s-a micsorat, pana a ajuns cat o musca si a disparut.