Senatoarea Doina Silistru a sustinut o declaratie politica, de la tribuna Senatului Romaniei, intitulata: Legea preventiei in sanatate - cade sau nu drobul de sare?! Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Din start, trebuie sa recunosc: sunt putin confuza. PNL initiaza o lege - a preventiei in sanatate -, PSD solicita dezbatere, pentru a pune in balanta opiniile, pro si contra generate de acest act normativ, deja numeroase, si pauza! Luni, putin peste 80 de colegi au participat la asa-zisa dezbatere, ceilalti aproape 300, printre care si initiatorii, absentand. Cum ar veni, consultare publica, dar fara public! Ce sa intelegem dintr-un astfel de comportament? Ca legea preventiei in sanatate nu are nevoie de sprijinul d-nei Alina Gorghiu, spre exemplu, unul dintre initiatori? Sau ca dezbaterea se face doar la televizor?!? Este, de ce sa ne ferim de cuvinte, o mostra de neseriozitate si lipsa de angajament care arunca in ridicol demersul legislativ, oricum neconstitutional, al unui intreg partid. Criticile aduse de noi acestei initiative sunt cunoscute. Un argument important - putea fi si singurul in opinia mea - este dublarea legilor deja existente. In acest context, decat sa dam o lege noua, de ce nu am creste finantarea Ministerului Sanatatii pentru continuarea programelor de preventie si, de asemenea, pentru extinderea lor? Exista deja structuri, exista si specialisti care actioneaza pe linia preventiei. Tot ce mai lipsea era o potera care sa haituiasca bolnavii. Pentru ca PNL doreste nu doar impunerea unor restrictii, ci si o pedepsire a bolnavilor, bagandu-le adanc mana in buzunar. O astfel de optica nu este doar profund neconstitutionala, ci de-a dreptul inumana. Da, pentru a prelua si argumentul liberal pe care se intemeiaza noua filosofie a preventiei in sanatate, suntem, fiecare dintre noi si toti in ansamblu, responsabili pentru sanatatea noastra. Insa viziunea PNL este una incarcata de cinism, o actualizare a drobului de sare. Descriem o natiune inconstienta de sine, a carei angoasa primordiala va fi, in scurt timp, spaima de boala - de fapt, spaima de costurile pe care o boala nedescoperita la timp - se intampla si asta, trebuie sa recunoastem - le va genera. Fiecare afectiune va avea un pret al ei, ca la piata! Stau si ma gandesc, deja, cu groaza cat ar costa un reumatism sau, Doamne fereste!, un cancer (pe care de ce sa nu-l recunosc l-am avut si eu), boli nedescoperite in faze incipiente. Kafka ar avea multa treaba. La fel, Caragiale sau Creanga, cu al lui drob de sare. Ce noroc pe ei ca nu au apucat vremuri ca acestea, in care grija omului sa nu fie de a-si mari sansele de viata, ci cat l-ar costa aceasta sansa la viata!