Descopera.ro: Planetele nu sunt unica posibilitate: unde altundeva s-ar putea ascunde viata extraterestra?
(Continuare)
Ce-i trebuie unui corp ceresc pentru a fi "locuibil"?
Prima exoplaneta a fost descoperita in 1995, iar de atunci au mai fost identificate aproximativ 1800; indepartate de sistemul nostru solar, sunt desigur dificil de studiat, dar tehnologia moderna face posibila cercetarea lor cu un anumit grad de precizie. E imposibil de aflat, deocamdata, daca pe ele exista viata (n-am aflat asta nici despre Marte, planeta vecina cu noi, de-aci, din acelasi sistem solar), dar se poate estima daca ele ar putea sa gazduiasca viata - mai exact, daca exoplaneta cu pricina se afla in zona habitabila ("locuibila") circumstelara, ori, cum I se mai spune, zona Goldilocks.
Totul porneste de la ideea ca apa in stare lichida este indispensabila vietii, asa cum o cunoastem noi. Zona Goldilocks este acea regiune a spatiului aflata, fata de o stea, la o distanta care sa permita existenta apei in stare lichida - adica sa nu fie nici prea aproape de stea, fiindca temperaturile ar fi prea ridicate si toata apa s-ar vaporiza, si nici prea departe de stea, pentru ca atunci temperaturile ar fi prea scazute, iar exoplaneta respectiva ar fi o lume inghetata. Andrew Norton, in articolul deja citat, explica ideea luand ca exemple planete din sistemul nostru solar: Venus e prea aproape de Soare si e prea fierbinte, Marte e prea departe si e prea rece, dar Pamantul se afla exact unde trebuie - acolo unde e nici prea cald, nici prea frig, tocmai bine de trait. Zona Goldilocks poate varia ca pozitie de la un sistem solar la altul, in functie de cat de mare si fierbinte este steaua centrala a sistemului.
Doar cateva dintre exoplanetele descoperite pana acum se gasesc in zona habitabila fata de steaua lor. Cea mai promitatoare ("cea mai locuibila", daca vreti), pare sa fie Kepler-186f, care orbiteaza in jurul unei pitice rosii, o stea de mici dimensiuni si cu temperatura nu prea mare (pentru o stea, desigur), situata in constelatia Lebada, la 500 de ani-lumina de Pamant. Kepler-186f are aproximativ aceeasi marime ca si Pamantul; are o perioada de revolutie de 130 de zile si se afla, fata de steaua ei, cam la aceeasi distanta la care se afla Mercur fata de Soare. In sistemul nostru solar, Mercur e prea aproape de Soare pentru a fi locuibila, e o planeta fierbinte si inospitaliera; insa steaua sistemului Kepler-186 este mult mai slaba decat Soarele nostru, asa ca exoplaneta Kepler-186f primeste de la ea mult mai putina lumina si caldura. De fapt, au calculat specialistii, Kepler-186f primeste cam o treime din energia pe care o primeste Pamantul de la Soare, deci ar fi locuibila, dar cam la limita.
• Dar simplul fapt ca se afla in zona Godilocks nu inseamna ca o planeta are apa din belsug, oceane intregi. Climatul unei planete, explica Andrew Norton, este ceva mult mai complicat decat putem deduce doar pe baza distantei dintre o planeta si steaua ei. Numerosi factori, aflati in interrelatii extrem de complexe, pot influenta clima unei planete, dupa cum o dovedesc foarte bine modificarile prin care a trecut clima Terrei, in decursul existentei acesteia, de la perioade cu climat tropical pana la ere glaciare care au imbracat in gheata intreaga planeta.
• De asemenea, nu e destul ca o exoplaneta sa se afle in zona habitabila pentru a avea osuprafata habitabila. Multe dintre exoplanetele descoperite fac parte din categoria asa-numitelor gigante gazoase, semanand asadar cu Jupiter "al nostru", alcatuit predominant din compusi in stare gazoasa, avand o atmosfera foarte groasa ce creeaza o presiune enorma la suprafata planetei. Nu, in viziunea noastra actuala privind posibilitatea vietii extraterestre, noua ne trebuie un corp ceresc solid, asa ca Pamantul, cu o atmosfera care sa protejeze si sa favorizeze viata.
• (Va urma)