Magazin : Un caz cu rapiri repetate (Autor : DAN D. FARCAS)
In prima clipa a crezut ca e o fantoma. Apoi a vazut ca purta o casca, precum cea de scafandru. A urmat o noua conversatie telepatica, insotita de intepaturi in ceafa la fiecare cuvant. La intrebarea cum a intrat prin usa baricadata, raspunsul a fost "asta nu e o problema". S.C. l-a rugat sa-si dea jos masca, dar aparitia a spus ca nu poate din cauza "mediului pamantean", in primul rand al atmosferei. A precizat apoi: "noi suntem cunostinte vechi; stim despre tine o multime de lucruri". Nu cumva tot voi m-ati luat si din leagan? a intrebat atunci S.C. Vizitatorul a confirmat, adaugand ca "ne intereseaza persoana ta... pentru experimente"; "oriunde te duci noi te gasim; esti al nostru". Dar cand a intrebat de ce a fost tocmai el, raspunsul a fost mai confuz. "A fost o intamplare; de fapt aveam o alta tinta, dar n-am mai recunoscut reperele locului pe care-l cautam. Atunci v-am gasit pe voi". S.C., amintindu-si afirmatiile mamei, i-a spus aparitiei: "voi sunteti diavoli!".
"Ce sunt diavolii?" a intrebat vizitatorul. "Cei ce fac doar rau" a raspuns S.C. "A, da, inseamna ca voi ati ramas tot la superstitiile cele vechi". S.C. a insistat: "totusi de ce aceste vizite, care-i scopul?". Explicatiile primite in continuare au fost si mai confuze. De fapt nu era el unul dintre cei ce l-au rapit in Delta, ci doar "ii reprezinta pe cei ce au fost". Ei toti migreaza si Pamantul e doar o escala. Cei ce trec pe aici transmit informatii celor care urmeaza sa vina. Nu prin radio ci telepatic. Mai multe civilizatii extraterestre migreaza astfel si la un moment dat si pamantenii vor trebui sa faca la fel. "Voi sunteti avantajati ca sunteti aproape de periferie (a Galaxiei? n.n.) si nu in centru, de unde venim noi". S.C. recunoaste ca fie unele cuvinte nu le intelegea, fie nu erau traduse corespunzator.
S.C. nu fusese interesat inainte de fenomenul OZN. Abia la vreo saptamana dupa aceasta intamplare a auzit ca deasupra Bucurestiului fusese vazut un OZN. Au aparut si articole de ziar cu imagini. S-a gandit atunci - nu cumva s-a intalnit si el cu un OZN?
S.C. a emigrat in toamna anului 1987 in California, unde traieste si in prezent. Si-a castigat painea, pentru el, sotie si cei doi copii, ca instalator bun la toate ("handyman"), la dispozitia cate unui bloc de locuinte, 24 de ore, 7 zile pe saptamana. Pe la inceputul anilor ‘90, locuia la etajul al patrulea al unui edificiu de 15 etaje din San Diego. Tocmai se intorsese extenuat de la o lucrare si, fiind trecut de miezul noptii, se pregatea sa se culce, a vazut pe geam o lumina puternica. A iesit pe balcon. In fata era un garaj, pe acoperisul caruia fusese amenajat un teren de tenis. Aici se asezase o farfurie zburatoare avand o culoare care amintea de un camuflaj militar. De sub disc a coborat o mica platforma rotunda pe care stateau, in picioare, doi indivizi. Apoi platforma s-a inaltat, aducandu-i pe cei doi chiar spre balconul sau. S.C. s-a retras imediat, urmarind ce se intampla. Cei doi au intrat de pe balcon in camera copiilor, iar de aici, din camera in camera, au ajuns in incaperea in care statea doar el, pentru a nu deranja familia la o eventuala chemare. El s-a hotarat sa simuleze ca doarme adanc.
Cei doi aveau pe cap casti transparente, in forma de glob, prin care se zarea un profil perfect uman, si purtau costume solzoase, unse cu un soi de ulei care mirosea "a ocean". In prima clipa a crezut chiar ca era pielea lor, dar apoi a vazut imbinarile fine ale unei croieli perfect mulate. Unul dintre cei doi purta un rucsac voluminos; celalalt, care parea sa fie sef, sau doctor, avea legat de brat un dispozitiv cu butoane. Apasand pe unul, din dispozitiv a iesit o tija care indrepta in jos fascicule subtiri de lumina verde. S.C. facea pe mortul, dar vizitatorii nu s-au lasat pacaliti. "Good boy" a zis seful, iar la fiecare cuvant S.C. simtea cate o intepatura in ceafa. Au tras patura de pe el, apoi s-a vazut plutind, rigid, in aer, deasupra patului, fiind intors din cand in cand in jurul axului, "ca la rotisor". Tija cu fasciculele luminoase era plimbata de-a lungul corpului sau, iar in acest timp pe perete apareau ondulatii fara noima, care insa pentru cei doi pareau pline de inteles. Erau ingrijorati mai ales de rinichi si de coloana. "E terminat; n-avem ce sa-i mai facem" a zis seful. Adjunctul a incercat sa-l induplece sa incerce totusi ceva, cerandu-i "sa sune statia" ca sa-i transmita "mai multa putere". In cele din urma se pare ca manevra a reusit, cei doi s-au declarat multumiti, dupa care au disparut. S.C. a mai vazut, prin geam, discul ridicandu-se, inclinandu-se pe o parte, tasnind apoi ca un fulger si facandu-se nevazut.
Imediat dupa aceea, pe terasa au aparut doi angajati de la paza cladirii, cercetand locul cu lanternele. S.C. s-a imbracat iute si a coborat la ei intrebandu-i daca au vazut obiectul. Acestia nu pareau insa dispusi sa discute despre acest subiect.
A doua zi dimineata, fiica lui, atunci de 12-13 ani, i-a spus ca a vazut in timpul noptii doi barbati intrand in camera. La lumina ecranului calculatorului ei personal, care s-a aprins spontan, le-a putut vedea figurile si faptul ca o priveau pe ea si pe fratele ei mai mic, dupa care au trecut in camera vecina. S.C. a linistit-o ca totul a fost doar un vis urat. Tot a doua zi, s-a anuntat la stiri ca in zona a fost vazut un OZN. Dupa acest incident, S.C. s-a simtit, pentru foarte mult timp, intr-o forma excelenta, sanatos si plin de energie, dupa ce inainte fusese tot timpul obosit si epuizat.
A mai existat inca o intalnire de care isi amintea. S-a intamplat nu mult timp dupa atentatul din 11 septembrie 2001 care a distrus turnurile gemene din New York. In plina zi, S.C. avea un moment de ragaz si lucra la schitele unei inventii. Dintr-o data a avut sentimentul ca nu este singur, desi nu vedea pe nimeni. A auzit in schimb o voce de barbat, tradusa in minte la fel ca in precedentele intalniri. "Vrei sa construiesti o farfurie zburatoare? Incearca modelul acesta...". A urmat o suita de sfaturi pe schitele pe care le avea in fata, ca si unele privind principiile de functionare ale unui motor electric in stea, de un tip inedit, detaliile careia a dorit insa, in mod firesc, sa nu le divulge. A notat totul in niste caiete si spera inca sa construiasca un prototip.
A mai discutat cu aceasta ocazie si alte subiecte cu vizitatorul invizibil. Din cate a aflat de la el, extraterestrii nu cred intr-un Dumnezeu de tipul celui din religiile monoteiste. Interlocutorul i-ar fi spus: "Voi ati avut nevoie mereu de o instanta suprema care sa va ocroteasca... Poate pentru pamanteni un zeu suprem ar putea fi Soarele, fara de care nimic n-ar putea exista". Despre viata omului pe Pamant s-a exprimat spunand: "E o etapa de evolutie. Evolutia se face in trepte. Nu exista reincarnare ci doar o inregistrare...". Cand S.C. a intrebat, pe buna dreptate, cat ar trebui sa creada din toate cate i-a spus vizitatorul, acesta i-a raspuns derutant: "Asta nu este important nici pentru tine, nici pentru noi".
Pe S. C. il cunosc demult si stiu ca nu-i sta in caracter sa confabuleze. In plus, nu avea niciun motiv sa inventeze aceasta poveste. In timpul expunerii pataniilor sale, facea eforturi vizibile sa precizeze detaliile de care-si amintea, chiar daca ele nu se incadrau totdeauna coerent in logica evenimentelor.
Cata credibilitate putem acorda unui astfel de caz? Fara indoiala S.C. a fost subiectul unor intamplari neobisnuite. E discutabil daca detaliile relatate sunt autentice; ele puteau fi deformate nu doar de trecerea timpului ci si de fenomenul psihologic numit "amintiri paravan" prin care intamplari neplacute sunt inlocuite cu altele suportabile. Ne putem intreba si daca nu au existat contaminari involuntare cu elemente care circula in media, chiar daca S.C. nu este un consumator declarat al istoriilor de acest tip. Nu s-a pus problema adancirii investigatiilor prin regresie hipnotica, toate detaliile fiind redate constient. Dar n-ar fi exclus ca in realitate sa fi existat si alte intalniri, de care S.C. nu-si aminteste.
Putem remarca similitudini cu relatarea altor rapiri OZN. Este obisnuit ca o persoana sa fie rapita de repetate ori, incepand din prima copilarie si uneori exista chiar rapiri de-a lungul mai multor generatii. Sunt frecvente si trecerile prin usi baricadate, vindecarile unor afectiuni, ca si "discutiile filosofice", in general cu un continut care trebuie privit cu multa circumspectie. Frecventa este si comunicarea telepatica, ori discutiile cu persoane invizibile, mai putin obisnuite fiind "intepaturile in ceafa" la traducerea mesajului. Inedita este si povestea cu civilizatiile extraterestre care migreaza, trecand in valuri pe la noi pentru a se departa de "centru".
Nu este deci intelept sa maturam acest caz sub covor, pur si simplu deoarece "asa ceva este imposibil". Rational este sa-l retinem, cu prudenta necesara, ca o marturie a unor fenomene iesite din comun, chiar daca deocamdata este hazardat sa ne lansam in explicatii.