Senatorul Florian Bodog a sustinut o declaratie politica intitulata: Ce facem cu Romania cand intr-un secol care numara trei generatii una nu se mai naste, iar celelalte doua se pregatesc de pensionare? Puteti citi in continuare textul integral al declaratiei politice.
Titlul declaratiei mele politice de astazi preia titlul unui articol aparut in editia Ziarului Financiar din 5 februarie 2015. Pornind de la acest material de presa, as dori sa trag (inca) un semnal de alarma privind scaderea demografica din Romania si consecintele negative pe care aceasta o genereaza in plan economic, social, etc.
Conform statisticilor, in anul 2013 s-au nascut circa 198.000 de copii in Romania, cu 10% mai putini fata de anul 2008 si cu 37% mai putini in comparatie cu anul 1990. Specialistii au identificat cel putin trei cauze care au determinat scaderea natalitatii din tara noastra.
In primul rand, avem de a face cu o scadere a numarului de femei care se afla la varsta de a fi potentiale mame. Generatiile care s-au nascut dupa 1989 au acum 25-26 de ani, iar numarul de mame potentiale nascute dupa 1990 este mult mai mic fata de numarul celor nascute in anul 1967, primul an al generatiilor de decretei. Daca in anul 1967, s-au nascut aproape 528.000 de copii in Romania, in 1989 numarul de copii nascuti a fost de circa 370.000, cu o treime mai scazut. Cresterea varstei medii a femeilor la prima casatorie si a mamelor la prima nastere au crescut si ele, adancind si mai mult diferentele. Inainte de 1990, varsta medie a femeilor la prima casatorie era de 21- 22 ani, iar varsta medie a mamelor la prima nastere se situa in jurul valorii de 22,3 ani, aceasta nuptialitate precoce favorizand o fertilitate ridicata de peste 2 copii la o femeie. In prezent, rata fertilitatii este in jurul valorii de 1,3 copii la o femeie, iar varsta medie a mamei la nasterea primului copil este de 26,5 ani.
A doua cauza ar fi migratia masiva a romanilor in strainatate. In ultimii ani, tara noastra a ”pierdut” peste 2,3 milioane de persoane, cele mai multe dintre acestea fiind exact categoria activa si cu potential de a-si intemeia o familie.
Nu in ultimul rand, lipsa locurilor de munca din economie si dificultatile financiare determina familiile tinere sa amane sau sa renunte la conce-perea unui copil.
Raspunsul la intrebarea din titlu nu este unul simplu. Avem de a face cu factori cauzali complecsi care necesita solutii complexe si imediate din partea autoritatilor. Dupa 25 de ani de declin demografic, daca privim la modul realist lucrurile, nu putem avea o viziune optimista. Mai ales ca Romania nu are inca un plan concret pentru evitarea depopularii tarii si stimularea natalitatii. Sunt foarte multe de facut, iar costurile unor programe de redresare consistenta a natalitatii sunt foarte mari si cu efecte de durata.
Simularile ONU arata ca o fertilitate - de doi copii la o femeie - care sa asigure doar inlocuirea in timp a generatiilor nu poate stopa reculul populatiei decat in jurul anului 2070! Abia atunci populatia Romaniei ar putea reveni, dupa 90 de ani, la o crestere naturala, modesta, e adevarat, dar ferma.
In acest context, un pact politic pe tema politicilor cu privire la copii si populatie, pentru a impiedica depopularea tarii, nu doar ca este imperios necesar, dar si extrem de urgent!