Magazin : Un film cu un extraterestru? (Autor : DAN D. FARCAS)
La inceputul anului 2015, Ben Emlyn-Jones, un blogger pe subiecte controversate, comenta ca, la foarte putin timp dupa lansarea, in 1995, a faimosului film al lui Ray Santilli despre o autopsie extraterestra, a aparut si o inregistrare similara, mult mai putin cunoscuta, nu mai putin incitanta, care nici pana azi nu a fost definitiv clarificata.
Vineri, 26 iulie 1996, un om a sunat la birourile din Los Angeles ale companiei de productie, de film si televiziune, Rocket Pictures, pretinzand ca e in posesia unei casete VHS care contine imagini inregistrate cu o fiinta extraterestra. Omul s-a prezentat doar cu numele de Victor si nu a dat mai multe date despre el. Rocket Pictures a cerut sa vada caseta, iar Victor le-a trimis o copie. Dupa vizualizarea acesteia, producatorii l-au intrebat pe Victor daca ar fi dispus sa fie intervievat; acesta a fost de acord, dar numai in conditii foarte stricte. El a refuzat sa-si decline identitatea, a purtat o peruca si o masca pe fata, fiind filmat contra luminii si folosind un modulator de sunet pentru a-si ascunde vocea. El a mai insistat ca lista de intrebari sa fie fixata de comun acord. In timpul filmarilor a avut un comportament ursuz si iritabil, parea speriat si nesigur, vorbea incet si cu grija, ca si cum si-ar fi cantarit fiecare cuvant.
Victor a afirmat ca a fost prezent in faimoasa Zona 51, pentru o perioada scurta de timp, a participat la transferarea unor filme de pe casete VHS pe suporturi digitale si, profitand de o eroare de organizare, a ramas in posesia unei casete.
O caseta fara sunet
Filmul avea 2 minute si 55 de secunde, fiind filmat cu o camera fixa, ca o singura secventa continua. Victor spunea ca originalul are si sonor, dar ca el l-a scos din copie, pentru a nu permite identificarea celor prezenti.
Locul filmarii este foarte intunecat. In prim-plan doua persoane stau cu spatele la aparat. In fata lor este ceva ca o masa, niste obiecte neidentificabile, intre care un fel de afisaj electronic, cu o lumina pulsatorie alb-albastra. Fundalul este complet negru, cu doua patrate luminoase care ar putea fi ecranele unor televizoare sau ferestre. Ulterior s-a spus ca acestea erau de fapt reflexii ale unor surse de lumina din spatele camerei, pe un geam aflat intre oameni si masa. Un reflector stralucea la capatul mesei, dezvaluind o creatura nepamanteana, cu un cap mare, bulbos si ochi imensi negri. Pielea era maro portocalie. Partea de jos a fetei era ingusta, ascutita, cu o gura mica, fara buze, si un nas abia vizibil. Umerii entitatii erau foarte mici in raport cu capul. Fiinta isi rotea capul usor la inceput, ca in cazul in care ar cauta ceva in jurul sau, dar apoi pare sa-si piarda cunostinta; capul se misca spasmodic; lumina pulsatorie de pe dispozitivul aflat pe masa isi schimba ritmul, sugerand ca ar fi un monitor medical la care fiinta era cuplata. Creatura deschide si inchide gura, ca si cand i-ar fi rau. Cei doi oameni din prim-plan se agita, apoi, doi barbati, care par medici, ies din fundal, imbracati cu salopete, sepci, masti si manusi chirurgicale. Prind capul fiintei si-i examineaza fata cu o lumina. Unul dintre medici sterge cu o carpa obrazul creaturii, poate de sange.
Pe partea de jos a cadrului este imprimat DNI / 27 si langa ea probabil ora: 04:00:18. Victor spunea ca DNI vine de la Departamentul de Informatii Navale; dar nu exista o astfel de institutie, cel putin in Statele Unite. Filmarea ar fi fost facuta in 1989, in laboratorul S4, o facilitate ultrasecreta in cadrul Ariei 51. (Un alt martor, Bob Lazar, spusese in 1989 ca ar fi lucrat si el acolo, intalnind si extraterestri.) Cel filmat era izolat intr-o camera separata, inchisa ermetic pentru a-l proteja de infectii. Acesta era motivul pentru care exista un paravan de sticla. Creatura nu putea vorbi, dar putea comunica telepatic, asa ca era de fata si un om cu abilitati psihice, care traducea formele de gandire ale fiintei in limbaj uman. Aceste interviuri aveau loc o data sau de doua ori pe luna si durau cateva ore; s-a incercat si mai des, ori pentru perioade mai lungi, dar atunci nepamanteanul nu mai raspundea.
Proiectul ar fi avut un succes limitat. Traducerea gandurilor nu era intotdeauna de incredere. Cand venea vorba de subiecte stiintifice, comunicarea de cele mai multe ori se bloca. Expertii proiectului credeau ca acest lucru se datora faptului ca nu erau capabili sa inteleaga nivelul avansat de cunostinte pe care le poseda creatura. Interesant ca era mai usor sa faca schimb de informatii cu privire la concepte spirituale, cum ar fi natura sufletului, viata de dupa moarte, sau reincarnarea.
(Va urma)