Magazin : OZN prabusit in Rusia? (Autor: DAN D. FARCAS)
In precedentele doua articole, ne-am referit la filme cu extraterestri si autopsii. E pacat sa nu amintim, alaturi de ele, si de un faimos caz rusesc. In decembrie 1991, Uniunea Sovietica disparea. In Occident se stia ca diversele servicii de informatii sovietice detineau numeroase documente, inclusiv provenind din programele (Setka MO, Setka AN etc.) de monitorizare a fenomenului OZN. In acelasi timp stiau ca, in haosul tranzitiei la noua Rusie, toate aceste informatii pot ajunge pe piata neagra, de unde putea fi obtinut orice document, pentru pretul corect in valuta forte (ceea ce s-a si intamplat).
Pe partea rusa, persoane interesate de astfel de tranzactii, stiau ca occidentalilor le va fi foarte dificil sa distinga intre povestile si documentele rusesti autentice si cele contrafacute, asa ca a inceput o foarte abundenta dezvaluire a secretelor sovietice OZN. Au iesit astfel la iveala informatii, care mai de care mai nastrusnice, despre subiecte delicate, inclusiv prabusiri OZN, pacte cu extraterestrii si altele asemenea, care ar fi avut loc, de-a lungul anilor, pe teritoriul URSS.
Evident, situatia convenea serviciilor de contrainformatii din ambele parti, care erau interesate in amplificarea confuziei pe acest subiect si in ridiculizarea celor ce cred in prezenta extraterestra.
In acest context, Associated Television Inc din Hollywood, a produs in 1998 filmul The Secret KGB UFO Files, difuzat in reteaua TNT (Turner Network Television) pe 13 septembrie 1998. Reclama spunea ca e vorba de imagini speciale, nemaivazute, a ceea ce se crede a fi o prabusire OZN reala si autopsiile unor extraterestri, relatari de prima mana, ale unor fosti agenti KGB privind incidente OZN, recrearea convingatoare a unor intalniri extraterestre si interviuri in premiera cu expertii care au vazut documentele si cunosc adevarul.

Hollywood-ul si extraterestrii

Nucleul filmului era constituit - se spunea - din extrase de pe patru bobine cinematografice, cu pelicula color de 16 milimetri, inregistrate in primavara anului 1969 si provenind din arhivele secrete KGB. Intr-un fragment, pot fi vazuti militari sosind la liziera unei paduri de mesteceni, care s-ar fi aflat nu departe de orasul Ekaterinburg (pe atunci Sverdlovsk). Aici, pe jumatate infipt in solul nisipos si sprijinit, aproape vertical, de copaci, se gasea un obiect discoidal, alb, cu diametrul de circa 6 metri. Soldati, ofiteri si civili cu figuri preocupate trebaluiau in jurul obiectului. Filmarile s-au facut din trei puncte diferite, dintre care unul mobil, dar niciunul dintre imagini nu arata discul decat din fata.
Un al doilea set de inregistrari infatiseaza disectia unei fiinte, aparent umanoide, de mici dimensiuni. Pe masa de autopsie nu mai era decat un tors, cu un singur umar vizibil, si un brat detasat. Cosul pieptului nu era mai mare decat al unui caine de talie mijlocie, bratul avea patru degete. Toate aceste resturi aveau culoarea verde. Persoanele care lucrau cu cadavrul aveau manusi, dar nu purtau nici masti de protectie nici ochelari.
Filmul american era prezentat de binecunoscutul actor Roger Moore. Realizatorii au luat o declaratie de la un scriitor rus, pe nume Veniamin G. Veresceaghin, care se arata convins ca obiectul gasit cazuse in padure pe 27 noiembrie 1968, cand a avut loc o explozie; mai multi martori au vazut pabusirea, evenimentul fiind consemnat in ziarul care aparea in Sverdlovsk. Apoi, in primavara anului 1969, taranii din zona Berezovsk au gasit discul si au anuntat KGB-ul. Veresceaghin a publicat si o carte (aratata in film) in care argumenteaza aceasta ipoteza. Intre timp au iesit la iveala, pe cai ocolite, si documentele din arhiva KGB care fac referire la operatiunile de recuperare si a fost gasit si un martor, in persoana fostului lucrator KGB Pavel A. Klimcenkov, care sustinea, in fata camerei de luat vederi, ca a participat personal la aceasta operatie. Initial s-a crezut ca era un avion spion american, apoi s-a constatat ca nicio putere pamanteana nu poseda astfel de aeronave, nici tehnologiile necesare pentru a produce componentele sale.
S-a stabilit - se spunea in film - ca pelicula de pe cele patru bobine provenea din perioada respectiva si era de calitatea folosita pentru astfel de operatii. Uniformele, indicativele militarilor, totul, confirma autenticitatea peliculei. A fost identificata si sala de disectii, la Moscova, si, coincidenta sinistra, s-a descoperit ca in perioada respectiva 3 cadre medicale de la respectiva institutie decedasera (fisele de deces erau prezentate in film), toate in aceeasi zi si toate de congestie cerebrala.
In filmul american apar si personalitati incontestabile ale ufologiei: Antonio Huneeus, George Filer si Stanton Friedman. Friedman era evaziv, fara a-si pierde capul, Filer nu parea sa jure ca accidentul si autopsia ar fi autentice. Huneeus a fost, se pare, manipulat de catre producatori. Dar el si-a exprimat ulterior pozitia clara, in articolele pe care le-a publicat pe aceasta tema, afirmand ca filmul nu i s-a parut autentic.
Printre ufologii pe care ii vedem in film este si Paul Stonehill, rus la origine, singurul care a aparat ulterior, cu incrancenare, autenticitatea cazului. El a emis chiar ipoteza ca si industria militara sovietica ar fi putut profita, la randul ei, din retroingineria unor artefacte gasite in acel OZN.
Prima impresie pe care filmul a produs-o asupra cunoscatorilor din Romania a fost ca nu era imposibil ca peliculele din 1969 sa fi fost facute intr-adevar de KGB, in perioada respectiva, dar aceastea erau fie de fictiune, demonstrative ori de scoala, destinate vizionarii si discutarii, ca un studiu de caz, ori poate pentru testarea psihologica a unor persoane din structurile KGB. Mai putin probabil, dar posibil totusi, filmul putea sa fi fost facut pentru dezinformare. In SUA se realizasera astfel de filme cu OZN-uri.
(Va urma)