Dupa 26 ani. Despre Revolutie si despre Romania de azi / 20/12/2015
Se implinesc 26 de ani de victoria Revolutiei Romane din decembrie 1989, care a determinat o schimbare radicala de sistem. In aceste zile gandurile noastre se indreapta cu recunostinta si ca un pios omagiu catre toti aceea care, prin jertfa lor, au facut posibila revenirea la democratie si la libertate. Putem avea pozitii diferite despre ceea ce s-a intamplat atunci. Memoria pastreaza lucrurile in felul ei. Putem interpreta evenimentele in fel si chip, in numele libertatii renascute atunci. De un lucru nu ne putem indoi: anume ca, prin programul ei, definit in comunicatul CFSN din seara zilei de 22 decembrie 1989, si mai ales prin consecintele ei, schimbarea a fost o veritabila revolutie. O Revolutie a demnitatii regasite, a sperantei, a regasirii valorilor comunitatii din care facem parte, cea a natiunilor europene.
Istoria nu a fost clementa cu Romania, si trebuie sa spunem lucrurile acestea, daca vrem sa intelegem de ce a trebuit sa incheiem violent un capitol de istorie, cel al totalitarismelor romanesti, inceput, din pacate, tot violent, odata cu instaurarea dictaturii regale, in 1938. Dictatura pregatita de multe si variate incalcari ale drepturilor si libertatilor cetatenesti, care au avut ecouri puternice in epoca. De fapt, intreaga perioada interbelica a fost marcata de violenta sociala, dominata de saracie si de consecintele Marii Crize economice din perioada 1929-1933.
Am experimentat, in materie de guvernare, pana in 1989, atat democratia(una extrem de limitata, de imperfecta si de disfunctionala), cat si regimul partidului unic, la fel de disfunctional, de limitat si de imperfect. E drept, ne-am dezvoltat, cu eforturi disproportionat de mari fata de rezultate, s-au schimbat in bine niste lucruri. Doar ca s-a dovedit ca schimbarea a fost fragila, ca structurile de subdezvoltare din perioada interbelica reapar in tranzitie, ca avem inca multe de facut pentru a reduce decalajele de dezvoltare, chiar daca suntem membru al UE.
Revine permanent in discutie faptul ca noi am iesit violent din comunism, ca pentru a ne recastiga libertatea a fost nevoie de jertfa unor oameni. Da, ceea ce s-a intamplat in jurul nostru, in anul 1989, a contrastat cu situatia din tara noastra: toate tarile foste comuniste au avut parte de o schimbare pasnica de sistem. De ce noi am fost exceptia? Motivul este simplu, dar in acelasi timp extrem de complicat, si el explica multe dintre evenimentele care au urmat prabusirii ceausismului. Este vorba despre lipsa unei alternative politice la regimul existent. Nu pentru ca n-ar fi avut cine s-o construiasca, incercari au fost, si de natura politica, si de natura civica, si de natura sindicala.
Regimul ceausist a avut o caracteristica: intoleranta extrema la diversitate, la orice insemna abatere de la dogma, de la linia oficiala. Intoleranta care a fost abil justificata, atat prin prezentarea celor care se indoiau de dogma, care incercau si altceva-atat dinspre dreapta ideologica, dar si dinspre stanga ideologica-drept dusmani ai maretelor realizari ale poporului roman, cat si ca un fel de coloana a cincea, la inceput a imperialismului american, apoi a Moscovei, spre sfarsitul epocii ceausiste.
Pana spre inceputul anilor 80 a existat un fel de consens intern, legat de dezvoltare. Oamenii au sustinut regimul, cata vreme a fost relativ performant economic, iar efectele sociale au fost importante.De asta nu era nevoie de o alternativa, de asta a fost respinsa crearea ei de catre cetateni. Cand esecul economic devenise evident, spre mijlocul anilor 80, nu a mai fost timp pentru crearea ei, iar furia si disperarea oamenilor au dus catre o solutie violenta, nu catre o schimbare negociata, ca in Cehoslovacia, Ungaria si Polonia. Tari care au avut timp-si oarecare libertate-de a construi astfel de alternative, si conducatori care au inteles ca lumea se schimba, ca vrea libertate, pluralism, democratie.
(Va urma)
Sursa: https://ioniliescu.wordpress.com/2015/12/20/dupa-26-ani-despre-revolutie-si-despre-romania-de-azi/