MAGAZIN: Radiotelescoapele cauta civilizatii extraterestre (Autor: DAN D. FARCAS)
Ideea ca o civilizatie tehnologica extraterestra se va trada printr-o intensa emisie radio a aparut odata cu inventatorii radiofoniei. Nikola Tesla propusese deja in 1901 efectuarea unor experimente de ascultare a Cosmosului. Acestea au si fost realizate de Guglielmo Marconi, la bordul iahtului sau "Elettra". El chiar a captat cateva semnale inexplicabile, care insa nu s-au repetat. Si alti cercetatori au raportat, in anii 20 ai secolului trecut, rezultate asemanatoare. Problema a fost reluata intr-un faimos articol publicat in 1959 de Giuseppe Cocconi si Philip Morrison. Ei au sugerat, pentru prima oara, ca ascultarea Cosmosului ar trebui facuta cu ajutorul radiotelescoapelor, adaugand ca cel mai probabil semnalele de la alte civilizatii vor veni pe banda de frecventa de 1420,405 MHz, caracteristica emisiei hidrogenului neutru.
Primul program de "ascultare", numit "OZMA" (dupa un personaj din "cartile lui Oz" de Frank Baum), s-a realizat in 1960 la observatorul de la Green Bank (Virginia de Vest), cu un radiotelescop cu diametrul de 26 metri, la propunerea si sub conducerea astronomului Frank Drake. Au fost scanate atunci doua stele asemanatoare Soarelui. Au urmat numeroase alte incercari similare, majoritatea americane sau sovietice (Nikolai Kardasev, Vsevolod Troitki). Cercetarile s-au amplificat considerabil in jumatatea de secol care a urmat, astronomii profitand si de progresele semnificative din domeniile electronicii si tehnologiei digitale. Din pacate nu s-a obtinut niciun rezultat notabil; s-au receptionat, in decursul anilor, cateva semnale interesante, dar acestea fie nu s-au repetat, fie s-a descoperit ca au o explicatie naturala.
S-a mai avansat ideea ca civilizatiile dornice de comunicatii vor fi instalat niste faruri cosmice care sa emita permanent, mii de ani, in toate directiile, semnalizandu-le prezenta. In 1967 s-au receptionat, din cateva locuri ale Galaxiei, semnale radio pulsand extrem de rapid. S-a crezut o clipa ca s-au descoperit astfel de "faruri", dar la putin timp dupa aceea s-a vazut ca semnalele au explicatii naturale (rotirea incredibil de rapida a unor stele neutronice); aceste surse sunt numite azi "pulsari".
Doar ocazional, au fost detectate explozii scurte, nerepetate, de semnale radio venind din spatiu. De pilda, la 15 august 1977, la un observator de langa Columbus (Ohio) s-a receptionat, dinspre constelatia Sagetatorului, un semnal de 30 de ori mai puternic decat zgomotul de fond inconjurator, pe o banda de frecventa mai ingusta decat a oricarui emitator terestru. Semnalul s-a activat si s-a oprit de cateva ori, disparand apoi pentru totdeauna. Inregistrarea a fost botezata "semnalul Wow!", intrucat Jerry Ehman, cel care a descoperit inregistrarea pe imprimanta calculatorului antenei, a fost atat de emotionat, incat a scris "Wow!" pe marginea foii. Caracteristicile semnalului "Wow" nu se potrivesc cu niciun fenomen natural cunoscut si nici cu vreunul produs de om.
Un "wow" foarte ciudat
Conform cerintelor-standard ale cercetarii stiintifice, pentru ca sa poata fi certificat drept manifestare inteligenta a unei civilizatii si pentru a se declansa oficial procedura prevazuta in acest caz, un astfel de semnal ar trebui sa se repete de mai multe ori, permitand ca existenta sa sa poata fi confirmata si analizata de oricine este interesat. In plus, ar trebui sa fie excluse toate celelalte explicatii posibile: astronomice sau tehnologice.
Pana in anii 90 s-au derulat circa saizeci de proiecte de cautare prin radio a inteligentelor extraterestre, in cel putin sase tari, proiecte denumite cu un termen generic SETI - Search for Extraterrestrial Intelligences (cautarea inteligentelor extraterestre). In timp, SETI a devenit un program international cu un buget de multe milioane de dolari, implicand cele mai mari radiotelescoape din lume, cum este cel de la Arecibo (Puerto Rico), avand diametrul cupei antenei de 300 de metri si capabil sa detecteze un radar militar indreptat spre Pamant de la o distanta de 60 de ani-lumina (!). Si aici s-au receptionat, in anii 1980-1981, semnale inexplicabile, care insa nu s-au repetat.
In Statele Unite, pana in 1993, proiectele SETI au fost sprijinite generos de guvern. Dupa aceasta data, proiectele au continuat prin sponsorizari private, insumand circa 3 milioane de dolari anual. S-a facut apel si la voluntari, pentru a se alatura acestui efort, prin prelucrari pe calculator. Obtinerea de fonduri suficiente pentru a mentine aceasta activitate a fost o problema si in privinta echipamentelor. De exemplu, Allen Telescope Array din nordul Californiei - cel pe care il utilizeaza Institutul SETI - a fost conceput pentru a fi compus din 350 de antene radio in forma de cupa, dintre care doar 42 au fost instalate pana in prezent. Si chiar si aceasta retea a trebuit sa treaca in hibernare in 2011, din aprilie pana in decembrie, din cauza lipsei finantarii.
Tentative similare de a contacta extraterestrii s-au facut si in Australia. Cei de aici cred insa ca "pentru o civilizatie avansata tehnologia undelor radio ar putea fi una invechita", deci ca proiectele SETI utilizand radiotelescoape ar fi inutile. Ei spun ca ar fi de preferat pulsatiile laser optice, ceea ce a dat nastere asa-numitelor proiecte OSETI.
Dr. Ragbir Bhathal sef al proiectului "OZ OSETI" de la Universitatea de vest din Sydney, declara intr-un interviu publicat in ziarul "The Australian" ca in decembrie 2008 colectivul sau de lucru a detectat un semnal laser neobisnuit de puternic, care nu a putut fi identificat, dar nici nu s-a repetat. "Acesta ar putea fi o eroare a echipamentelor noastre, ar putea fi un fenomen astrofizic (de exemplu, un pulsar optic) sau o sursa necunoscuta. Inca investigam", a declarat Bhathal unei publicatii germane. In rezumat, dupa mai bine de sase decenii de ascultare, astronomii nu au receptionat niciun semnal persistent, repetabil, generat fara niciun dubiu de o inteligenta nepamanteana, cu alte cuvinte, n-au intalnit decat o "stranie tacere". Inseamna asta, oare, ca suntem singuri in Univers?
In luna februarie 2014, in timpul unui simpozion NASA privind concepte inovative avansate, tinut la Universitatea Stanford, Seth Shostak, astronom principal la Institutul SETI, situat in Mountain View, California, a declarat urmatoarele: "Cred ca in doua duzini de ani, vom gasi extraterestrii, utilizand acest tip de experimente... In loc sa fi examinat cateva mii de sisteme stelare, ca pana acum, ne vom fi uitat poate la un milion de sisteme stelare ... Un milion ar putea fi numarul corect pentru a gasi ceva".
Shostak este convins ca exista viata extraterestra in alte colturi ale Universului, deci ca extraterestrii "nu sunt doar personaje ale literaturii stiintifico-fantastice". Optimismul sau se bazeaza si pe observatiile telescopului Kepler, apartinand NASA si destinat "vanarii" de exoplanete, observatii care au demonstrat ca galaxia Calea Lactee pur si simplu misuna de lumi capabile sa sustina viata asa cum o cunoastem.
Pana la ora actuala au fost descoperite, cu mijloace astronomice, peste 1800 de planete in jurul stelelor din zona noastra. "Cel putin o stea din cinci are cel putin o planeta pe care ar putea sa apara viata", a declarat Shostak. "Este un procent fantastic de mare. Asta inseamna ca in galaxia noastra, numarul de lumi asemanatoare Pamantului este de ordinul zecilor de miliarde". Shostak si colegii sai cred ca cel putin unele dintre aceste lumi gazduiesc fiinte inteligente care si trimit semnale electromagnetice in Cosmos. In consecinta, adeptii SETI indreapta spre cer uriasele cupe ale unor radiotelescoape, in speranta de a detecta semnale produse de aceste fiinte.
In cautarea unor organisme simple
Dar cautarea vietii extraterestre nu se concentreaza exclusiv pe civilizatiile tehnologice. Multi oameni de stiinta sunt conectati la cautarea unor forme de viata simple, care trebuie sa fie prezente in Univers mult mai frecvent decat civilizatiile. Ca o ilustrare, prima dovada a vietii microbiene pe Pamant dateaza de acum 3,8 miliarde ani, deci la "numai" 700 de milioane de ani dupa formarea planetei noastre. A mai fost nevoie de 1,7 miliarde de ani de evolutie pana la primele pluricelulare. Oamenii nu au aparut decat acum 200 de mii de ani, devenind o civilizatie tehnologica doar in ultimul secol.
In aceste conditii, Shostak vede vanatoarea vietii extraterestre ca pe o cursa pe trei cai: (1) cautarea unor civilizatii avansate, inteligente, (2) cautarea unor organisme foarte simple, pe corpuri ceresti cum ar fi Marte sau satelitul Europa al planetei Jupiter si (3) gasirea de semne de viata microbiana pe exoplanetele din apropiere, folosind instrumente care urmeaza sa fie puse in functie in viitor, cum ar fi telescopul spatial "James Webb" al NASA, in valoare de 8,8 miliarde dolari, programat sa fie lansat in 2018. Shostak crede ca toate cele trei abordari ar putea da roade in urmatoarele cateva decenii si, ca o opinie personala, chiar in doua decenii.
Una dintre curiozitatile sperantei de a intalni civilizatii extraterestre este disputa dintre astronomii afiliati proiectelor SETI si ufologii care sunt convinsi ca ascultarea Cosmosului pentru receptionarea unor mesaje inteligente nu are sens, intrucat extraterestrii se afla demult printre noi... Ufologul si fizicianul Stanton Friedman afirma ca si noi dispunem de tehnologii pentru a construi rachete interstelare. O racheta folosind fuziunea atomica, cea folosita in bombele cu hidrogen, poate oferi de 10 milioane de ori mai multa energie decat cea furnizata de o racheta chimica. El crede ca stie care este cauza opozitiei vehemente a comunitatii SETI fata de fenomenul OZN. In cazul in care am admite ca suntem vizitati de extraterestri, de ce ar mai fi nevoie de radiotelescoape? Cand oamenii au inceput sa mearga cu automobilul, nu au mai avut nevoie de bice.