Despre legatura dintre nebunie si talent s-a mai vorbit. Selectia de fata nu vizeaza gradul talentului pacientilor, ci impactul lor asupra umanitatii.

Nikolai Vasilievici Gogol, 1809-1852, scriitor rus
Diagnostic. Schizofrenie, psihoza periodica.
Simptome. Halucinatii vizuale si auditive, perioade de apatie si letargie (pana la imobilitatea totala si incapacitatea de a raspunde la stimuli externi), alternate cu accese de surescitare, stari depresive, ipohondrie in forma acuta (marele scriitor era convins ca toate organele din corpul sau sunt oarecum amestecate, iar stomacul este cu susul in jos), claustrofobie.
Istoricul bolii. Manifestari ale schizofreniei l-au urmarit pe Gogol intreaga viata, dar in ultimul an boala a progresat in mod semnificativ. Pe 26 ianuarie 1852 a murit de febra tifoida sora unui prieten apropiat (Ekaterina Khomyakova), si acest lucru a cauzat scriitorului cel mai puternic atac de ipohondrie (Am fost invadat de teama de moarte, se plangea el). Gogol s-a retras in rugaciuni neintrerupte, aproape a refuzat sa mai manance, plangandu-se de slabiciune si stare generala proasta, sustinea ca e grav bolnav, desi doctorii nu i-au diagnosticat nici o boala, cu exceptia unei mic tulburari gastro-intestinale. In noaptea de 11 spre 12 februarie scriitor si-a ars manuscrisele (a doua zi dimineata, a explicat ca a fost impins de diavol), iar starea lui s-a deteriorat in mod constant. Tratamentul (nu prea profesionist in acele timpuri: lipitori in nari, invelirea in cearsafuri ude) nu a dat rezultate si pe 21 februarie 1852 scriitorul a murit. Adevarata cauza a mortii sale a ramas neclara, exista ipoteze diverse - de la otravire cu mercur pana la obligatii contractuale fata de necuratul. Cu toate acestea, cel mai probabil, Gogol s-a epuizat nervos si fizic.
Mostenirea sa artistica:
- dragostea specifica pentru omul marunt, constand din jumatate dezgust, jumatate mila.
(Sursa: Adaptare dupa un articol de Anna Starobinets)