Stildeviata : Tetanosul - Ce este si cum se trateaza? (1)

Tetanos este o boala acuta, adeseori fatala, cauzata de exotoxina produsa de bacteria Clostridium tetani. Se caracterizeaza prin rigiditate generalizata si spasme convulsive ale muschilor scheletali. Rigiditatea musculara implica, de obicei, maxilarul (trismus) si gatul, iar apoi se generalizeaza.
Desi documentele din antichitate (sec. 5 i.e.n) contin descrieri clinice ale tetanosului, Carle si Rattone au fost primii care au produs pentru prima data tetanosul la animale, injectandu-le cu puroi de la un caz fatal de tetanus la om. In acelasi an, Nicolaier a produs tetanos la animale injectandu-le cu probe de sol. In 1889, Kitasato a izolat microorganismul de la o victima umana, a aratat ca acesta produce boala atunci cand este injectat la animale si a raportat ca toxina poate fi neutralizata prin anticorpi specifici. In 1897, Nocard a demonstrat efectul protectiv al antitoxinei transferate pasiv; imunizarea pasiva a omului a fost utilizata pentru tratament si profilaxie in timpul Primului Razboi Mondial. Toxicoida tetanica a fost dezvoltata de Descombey in 1924. A fost utilizata la scara larga pentru prima data in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

Clostridium tetani
C. tetani este un bacil anaerob, gram-pozitiv si sporulat, avand un aspect microscopic de "bat de toba". Microorganismul este sensibil la caldura si nu poate supravietui in prezenta oxigenului. Sporii, in schimb, sunt foarte rezistenti la caldura si la antisepticele obisnuite. Acestia pot supravietui in autoenclava la 249.8°F (121°C) timp de 10-15 minute. Sporii sunt de asemenea rezistenti la fenol si alti agenti chimici.
Sporii sunt frecvent raspanditi in sol si in intestinele si materiile fecale ale cailor, oilor, vitelor, cainilor, pisicilor, sobolanilor, porcusorilor de Guineea si gainilor. Solul tratat cu ingrasamant natural poate contine mari cantitati de spori. In zonele agricole, numerosi adulti pot purta microorganismul in corp. Sporii se pot gasi si pe suprafetele cutanate si in heroina contaminata.
C. tetani produce doua exotoxine, tetanolisina si tetanospasmina. Functia tetanolisinei nu este cunoscuta cu certitudine. Tetanospasmina este o neurotoxina care cauzeaza manifestarile clinice ale tetanosului. In functie de greutate, tetanospasmina este una dintre cele mai puternice toxine cunoscute. Doza letala minima estimata la om este de 2,5 nanograme per kilogram corp (un nanogram reprezinta a miliarda parte dintr-un gram), sau 175 de nanograme pentru un om cu o greutate de 70 kg (154lb).
C. tetani intra de obicei in organism printr-o rana. In prezenta conditiilor anaerobe (oxigen scazut), sporii germineaza. Toxinele sunt produse si diseminate prin sange si ganglionii limfatici. Toxinele actioneaza in diferite zone din sistemul nervos central, inclusiv placile motorie terminale, maduva spinarii si creieri, precum si in sistemul nervos simpatic. Manifestarile clinice tipice ale tetanosului sunt cauzate atunci cand toxina tetanica interfereaza cu eliberarea neurotransmitatorilor, blocand impulsurile inhibitoare. Aceasta duce la contractia si spasmul muschilor neopozabili. Pot aparea convulsii, iar sistemul nervos autonom poate fi si el afectat.

Caracteristici clinice
Perioada de incubatie variaza de la 3 la 21 de zile (in medie 8 zile). In general, cu cat rana este mai departe de sistemul nervos central, cu atat mai lunga va fi perioada de incubatie. Cu cat perioada de incubatie este mai scurta, cu atat vor fi mai mari sansele de deces. La tetanosul neonatal, simptomele apar de obicei la 4-14 zile dupa nastere, in medie 7 zile.
Pe baza constatarilor clinice, au fost descrise trei forme de tetanos.
Tetanosul local este o forma rara a bolii, in care pacientii prezinta contractii musculare persistente in aceeasi zona anatomica in care se afla rana. Aceste contractii pot persista timp de mai multe saptamani, inainte sa scada gradual. Tetanosul local poate preceda instalarea tetanosului generalizat, dar este, in general, mai usor. Numai 1% din cazuri sunt fatale.
Tetanosul cefalic este o forma rara a bolii, care apare ocazional odata cu otita medie (infectia urechii), unde C. Tetani este prezenta in flora urechii mijlocii, sau ca urmare a ranilor de la nivelul capului. Sunt implicati nervii cranieni, in special din zona fetei.
Cel mai frecvent tip (aproximativ 80%) de tetanos raportat este tetanosul generalizat. Boala se prezinta de obicei cu un tipar descendent. Primul semn este trismusul, sau blocarea maxilarului, urmat de intepenirea gatului, dificultate la inghitire si rigiditatea muschilor abdominali. Alte simptome includ temperatura ridicata, transpiratie, tensiune ridicata si episoade de puls rapid. Spasmele pot aparea frecvent si pot dura cateva minute. Spasmele continua timp de 3-4 saptamani. Recuperarea completa poate dura luni de zile.
Tetanosul neonatal este o forma de tetanos generalizat care apare la nou nascuti. Tetanosul neonatal apare la nou nascutii fara imunitate pasiva protectiva, deoarece mamele acestora nu sunt imune. Apare de obicei prin infectarea bontului ombilical nevindecat, mai ales cand acesta este incizat cu un instrument medical nesterilizat. Tetanosul neonatal este frecvent in unele tari in curs de dezvoltare (cifra estimativa de peste 257.000 de decese anuale in intreaga lume in 2002-2003), dar foarte rar in Statele Unite.

Complicatii
Laringospasmele (spasmul coardelor vocale) si/sau spasmul muschilor respiratori afecteaza respiratia. Fracturile coloanei vertebrale sau ale oaselor lungi pot avea ca rezultat contractii si convulsii prelungite. Hiperactivitatea sistemului nervos autonom poate duce la hipertensiune si/sau ritm cardiac anormal.
Infectiile nozocomiale sunt frecvente datorita spitalizarii prelungite. Infectiile secundare pot include sepsis de la catetere, pneumonii dobandite in spital si ulcere de decubit. Embolismul pulmonar este o problema speciala intalnita in randul consumatorilor de droguri si pacientilor in varsta. Pneumonia de aspiratie este o complicatie frecventa tarzie a tetanosului, intalnita la 50%-70% din cazurile autopsiate. In ultimii ani, tetanosul a fost fatal la aproximativ 11% din cazurile raportate. Cazurile cu cele mai mari sanse de a deveni fatale sunt cele care apar la persoanele cu varsta de peste 60 de ani (18%) si la persoanele nevaccinate (22%). La aproximativ 20% din decesele provocate de tetanos nu se identifica nicio patologie evidenta, iar decesul este atribuit efectelor directe ale toxinei tetanice.

Diagnosticul de laborator
Nu exista constatari in laborator caracteristice tetanosului. Diagnosticul este in intregime clinic si nu depinde de confirmarea bacteriologica. C. tetani este recuperata din rana la doar 30% din cazuri si poate fi izolata la pacientii care nu au tetanos. Identificarea microorganismului in laborator depinde in mod esential de demonstrarea productiei de toxina la soareci.

(Va urma)