Constiinta unui Liberal de Stanga: Romania in UE: mizele unui an electoral

Nu cred ca am dat suficienta atentie problemelor generate de deschiderea pietei muncii din Marea Britanie pentru cetatenii romani, cu incepere de la 1 ianuarie 2014. De fapt, felul in care a fost abordat acest subiect in Marea Britanie, dar si in Germania, care si ea si-a deschis piata muncii pentru romani tot de la 1 ianuarie, este doar o parte, un simptom al unei probleme mult mai profunde, care priveste constructia europeana, si viitorul ei.
Mi se pare absurd ca, pe de o parte, procesul de extindere a Uniunii catre Est sa fie o politica centrala a Uniunii Europene, iar pe de alta parte, sa asistam, din partea unor state-cu sprijinul tacit al unor institutii unionale - la constructia unei adevarate masinarii de excludere, de discriminare si de diabolizare a statelor din Est si a cetatenilor lor, pe motiv de mobilitate a fortei de munca. Vrem o Europa extinsa, vrem sa primin noi state ca membri ai ei, dar in acelasi timp unii se ocupa sa imagineze tot felul de obstacole, de Cortine de Saracie intre Est si Vest, care sa ia locul Cortinei de Fier. Este la fel de absurd, din punct de vedere economic-desi analiza aceasta trebuie sa inceapa, de fapt, de la valorile fondatoare ale Uniunii-sa extinzi pietele interne ale Uniunii, si, in acelasi timp, sa limitezi libertatea celei mai importante dintre ele, piata muncii, sa o fragmentezi, sa pui conditii absurde si care aduc atingere demnitatii umane celor care aleg sa munceasca intr-o alta tara membra a UE. O astfel de abordare este ilogica.
Cetatenii europeni, iar romanii, ca si altii ca ei, provenind din tari membre ale UE, nu pot fi considerati emigranti, au drepturi, libertati si obligatii egale cu toti ceilalti. Probleme legate de integrarea intr-o noua societate nu au doar romanii care vin in Marea Britanie. In egala masura au acelasi tip de probleme si britanicii, germanii, francezii, italienii, spaniolii si oricine din UE, care vine in Romania. E doar o problema de scara. Solutia la problemele - reale - generate de migratia fortei de munca in interiorul UE, este aceea de a reduce decalajele istorice de dezvoltare dintre Estul si Vestul Europei. Iar o UE care-si va propune acest lucru va rezolva, in mare parte, si problema revenirii la o crestere economica durabila si sustenabila.
Sa nu se astepte nimeni la reducerea migratiei din motive economice atata vreme cat diferentele de venit, intre tarile din Est si din Vest, pentru aceeasi munca depusa, sunt insuportabile. Romania are un salariu minim undeva sub 200 de euro pe luna, pe cand in medie, el este circa 800-1000 euro, in tarile in care el exista la nivel national. Daca suntem onesti, acelasi roman, platit cu 200 de Euro in Romania, este la fel de productiv aici, ca si in Marea Britanie! Mai mult, in tarile din Vest, unde reglementarile sociale sunt mai dure si statul mai puternic, intensitatea muncii este mai mica decat in Romania! Sunt realitati care trebuie luate in calcul.
Cata vreme Estul este vazut doar ca un rezervor de forta de munca ieftina, care permite profituri imposibil de gandit in Vest, romanii, si nu doar ei, isi vor cauta de lucru in tari in care munca este platita decent. Acesta este adevarul. Si de aici trebuie sa plecam. Iar alegerile europene trebuie sa fie prilej nu pentru demagogie si populism xenofob, ci pentru solutii rationale la problemele care genereaza migratie din motive economice, incepand cu introducerea unui set minim de prestatii sociale la nivelul UE.
Criza economica nu este o scuza pentru a nu discuta acest aspect si pentru a nu actiona in consecinta. Criza nu a facut decat sa accentueze polarizarea economica si sociala, prin precarizarea muncii, prin cresterea intensitatii ei, prin scaderea veniturilor din munca. Nu cred ca mai putem continua asa, pentru ca saracia nu-i loveste doar pe cei din Est, a devenit o problema grava si in Vest.Pe de alta parte trebuie sa intelegem ca un ansamblu de 28 de tari, care doreste sa se extinda, nu are cum functiona coerent daca va actiona discriminatoriu fata de unii dintre membrii lui, daca va actiona in logica egoismelor natioale, exclusivist, daca va da glas nationalismelor agresive si xenofobe.
Putem discuta despre noi cedari de suveranitate fata de Bruxelles, sau daca e nevoie de o pauza in acest proces. Dar fie ca e vorba de noi cedari, fie ca este vorba de actualele cedari, ele sunt egale pentru toti, si nimeni nu poate avea pretentia de a ceda mai putin, si de a cere altora cedari mai mari. Nu putem fi de acord cu solutii de felul Europei cu mai multe viteze, cu nucleu dur sau altele de acest gen. UE nu este un Imperiu, iar tarile din Est si din Sud periferiile ei. Daca cineva gandeste asa-si din pacate avem destui care o fac-a gasit calea cea mai scurta care duce la esecul proiectului european.
Rezumand, noi, romanii, si Romania, ca tara membra a UE, dorim un singur lucru: un tratament egal cu al celorlalti cetateni si membri ai UE, care sa nu aduca atingere demnitatii nationale si umane. Restul problemelor se poate rezolva prin dialog, bi si multilateral, prin construirea consensului, in cadrul oferit de Tratatele Uniunii.
Intelegem problemele specifice Marii Britanii, si am dovedit dorinta de a le rezolva impreuna. Ceea ce nu inteleg, personal, este cum o tara care are o experienta de sute de ani in gestionarea diferentelor, si ma refer explicit atat la perioada Imperiului Britanic, cat la aceea care a urmat disparitiei lui, isi pierde brusc aceasta abilitate, cand este vorba despre cateva mii de cetateni romani mai degraba marginali, care genereaza asemenea probleme si in alte tari, fara ca acolo sa dea nastere unor adevarate drame, cel putin in presa.
Cred sincer ca aceste probleme se pot rezolva foarte usor, cu o conditie: sa nu cream realitati paralele. Stim toti care sunt problemele. Daca in alte tari solutiile la care au ajuns autoritatile de acolo si cele de la Bucuresti functioneaza, cred ca vor functiona si in Marea Britanie, si in Germania. Avem nevoie unii de altii. Si cred ca in asta sta viitorul proiectului european.