Cotidianul: Necrologul unui activist pentru drepturile romilor

The Economist: Nicolae Gheorghe - nici roman, nici tigan sau rom, ci doar om

Pe 8 august s-a stins din viata sociologul Nicolae Gheorghe, fondatorul primului ONG al romilor, CRISS, si cel caruia miscarea internationala a romilor ii este cea mai datoare. Critic al incercarilor dure de asimilare a romilor in timpul comunismului si devenit apoi extrem de cunoscut in cadrul marilor organizatii internationale, Nicolae Gheorghe a ramas mai putin cunoscut in Romania, acolo unde a ajutat la nasterea societatii civile, in anii "90. Disparitia sa a produs, cu unele exceptii, doar cateva articole, documentate din Wikipedia, in tara in care s-a nascut si activat cel mai mult.
Din Marea Britanie, care aparent sufera de psihoza imigrantilor ce vor sa profite de pe urma sistemului social, Revista The Economist ii dedica necrologul din aceasta saptamana, un gest care ar trebui sa ne puna pe ganduri si sa ne indemne sa apreciem tot ceea ce poate fi un efort pentru integrarea acestei minoritati.
"Nomad" a fost un cuvant bun pentru a-l descrie pe Nicolae Gheorghe. A fost mereu in miscare, cu lucrurile mereu in spinare: un laptop, un maldar de e-mailuri, un biblioraft si trei tricouri, incepe The Economist.
Chiar si la Bucuresti, locul cel mai apropiat de ceea ce s-ar numi casa, nu a avut o adresa stabila. Telefoanele nu-l prea gaseau. Era mereu plecat, vizitand neobosit comunitatile rome din Romania sau calatorind mai departe, pentru a le sustine. In ultimii patru ani, chinuiti de un cancer la colon, a trait intr-un hotel din Salerno, in Italia, dar si aici si-a petrecut timpul pe strazi. Cu haina sa neagra si palaria neagra arata ca un un calugar medieval. Vorbea cu Luminita, batand cu degetele pe un pahar de plastic in fata bacaniei, facand semne aspre cu degetul catre aceasta mama care lenevea cersind pe treptele bisericii impreuna cu copiii de varsta scolara, glumea cu prostituatele de langa gara. Ca si el, cu totii erau din Romania, cu totii ratacind prin lume.
"Cosmopolit" e un cuvant ce i s-ar fi potrivit, de asemenea. Ar fi plecat bucuros oricand la Geneva, Helsinki, Varsovia sau Washington. Autorii favoriti erau Hemingway, Marques, Levi-Strauss; a invatat engleza, franceza, rusa si stia si romani. Chiar in timpul comunismului, cand Securitatea l-ar fi saltat pentru orice contact cu un vestic, a fost gazda multor universitari din America si a scris un raport despre conditia romilor, sub pseudonim, pentru presa occidentala. Mai tarziu a lucrat pentru Consiliul Europei, pentru UE si ONU, iar din 1999 pana in 2006 a fost reprezentantul romilor la OSCE. Lipsea doar pentru a merge sa-si ridice premiile din strainatate.
Sau l-ati putea numi "gypsy". Pana la urma, asa isi spunea el insusi, cand trebuie sa-si dezvaluie identitatea. Nu nega asta: ambii parinti erau "gyspy"; se vede asta, spunea el, cu o piele mai neagra si buze groase, de care colegii de scoala radeau. Cuvantul romanesc este "tigan". Romania area cea mai mare comunitate de tigani, multi aflati in sclavie pana la mijlocul secolului al XIX-lea; cei care nu sunt romi, sau "gagiu", ii vad ca fiind murdari, necivilizati si hoti. Mama lui, care l-a trimis la scoli bune, i-a interzis sa se joace cu copiii "rai" ai tiganilor, insa betivii si derbedeii i-au spus mereu "tigan" si ii croncaneau precum ciorile.
Impacarea cu identitatea tiganeasca a venit treptat. Ca antropolog, a inceput sa-si studieze etnia ca pe un fel de trib bizar si apoi a facut-o ca secretar al lui Ion Cioaba, "regele romilor", un caldarar analfabet a carui avere in monede de aur a fost luata de politie. A realizat dramele tiganilor in timpul comunismului , cand au fost obligati sa se sedentarizeze si sa fie asimilati, in blocuri mizere, sa renunte la cai si la vechile modalitati de a face bani. Desi a fost scolit in spiritul comunismului, aceste experiente l-au transformat in activist.
De la mijlocul anilor "70, a facut campanie pentru drepturile romilor; in 1993 a creat primul ONG al romilor, Centrul pentru Interventie Sociala si Studii, CRISS, pentru a incerca sa-i stimuleze sa intre in sistemul de educatie si in economie. Dupa o adevarata lupta, a convins guvernul sa-i numeasca romi si nu tigani. Si avea si visuri mai indraznete. A imaginat 1.000 de asociatii civice si 200 de mici afaceri, cu romi talentati intrand in politica, pana cand ar fi devenit reprezentanti de succes ai vietii nationale.
Nu s-a intamplat nimic din toate acestea. Unii romi au dat vina pe prejudecatile celor ce nu erau de aceeasi etnie cu ei, si acestia din urma nu erau putini; primul obiectiv al CRISS a fost de a recladi casele romilor incendiate de dusmanii lor omniprezenti. Dar domnul Gheorghe a respins vaicareala. I-a mustrat pe romi pentru acest obicei, perfectionat de necesitatea de a supravietui, de a-i pacali pe ceilalti si de a ajunge sa cerseasca. I-a criticat deschis pentru ca nu pot sa se asocieze, sa se ajute reciproc si sa-si trimita copiii la scoala. Drept urmare, unii l-au urat. In 1991 el a fost rapit, dus intr-o padure si acuzat de un tribunal ad-hoc al romilor ca a furat fonduri, o acuzatie bizara, cand toti banii sai s-au dus pentru cauza romilor. A scapat, dar incidentul a confirmat ceea ce stia deja: educatia l-a transformat in outsider.
Cetatean al lumii
De aceea se pare ca eticheta de tigan nu i s-a potrivit. Nu prea ii placeau etichetele, pentru ca toate temele nationaliste care au aparut in anii 1980: referirile constante la sange, radacini si stramosi, daci si romani, erau impotriva educatiei marxist-leniniste, in care toti oamenii sunt frati si cetateni ai lumii. Adevarat, sangele i s-a pus in miscare cand a auzit muzica tiganeasca, cand a vazut paharele de argint oferite ca amintire. Dar cea mai mare ambitie a sa pentru romi, care nu au pamantul lor, era aceea ca vor fi un popor transnational, o federatie mare paneuropeana a barbatilor si femeilor care, in timp ce sunt cetateni cinstiti ai tarilor lor, reprezinta o societate mai larga, mai libera si mai intreprinzatoare decat cea a statelor nationale.
Unde sa fi fost locul lui in aceasta mare viziune? Obiectivele sale, de obicei, erau modeste. Cu o miscare a mainilor sale expresive si-ar fi aruncat rucsacul in spate si ar fi pornit mai departe: nici roman, nici tigan sau rom, insista el, ci doar om.""