www.psihanaliza.org (un articol de Ana Drobot):
Moartea, pe care majoritatea o consideram a fi marele necunoscut, sau nenorocirea cea mai grava care s-ar putea abate asupra noastra, a fost numita de Freud scopul vietii. Moartea este totusi ceva de care ar trebui sa fim constienti cu totii, doar cu totii suntem datori sa trecem prin ea.
Avem reactii diferite fata de moarte, in functie si de situatii, atitudinile noastre putand avea diverse consecinte.

Propria moarte: in inconstientul nostru, suntem nemuritori

Este imposibil sa ne imaginam propria moarte, pentru ca, sustine Freud, atunci cind incercam ne dam seama ca suntem de fapt prezenti acolo. Asistam la propria moarte, atunci cand ne-o imaginam. Nu putem concepe cum ar fi sa fim cu adevarat morti, inexistenti, fara a putea, spre exemplu, gandi sau vedea. Nu putem accepta ideea propriei morti, in adancul nostru nu credem in propria moarte. Asa cum spune Freud, in inconstient, cu totii suntem convinsi de propria nemurire. In inconstient, nu exista timp, nu exista sentimentul trecerii acestuia sau al unei cronologii.
Acest sentiment inconstient cum ca nimic nu ni s-ar putea intampla noua insine ar fi sursa comportamentului eroic.

Frica de moarte

Din moment ce nu am trecut pana acum prin experienta mortii si dat fiind ca propria moarte nu este inscrisa in inconstientul nostru, nu ne-am putea teme de moartea in sine, crede Freud. Atunci cand spunem ca ne temem de moarte, de altceva ne-ar fi de fapt frica acestei frici ar putea fi si diferite conflicte nerezolvate. De asemenea, frica de moarte ar putea fi rezultatul unui sentiment al vinovatiei. Teama de moarte insa ne stapaneste mult mai des decit suntem constienti.

Reactii fata de moartea altcuiva

In general avem grija sa nu vorbim despre moartea cuiva atunci cand persoana respectiva, aflata sub aceasta sentinta, ne-ar putea auzi. Cand ne gandim la moartea altcuiva ne simtim rautaciosi sau reci, mai ales daca ar urma sa castigam ceva de pe urma mortii acelei persoane. Numai copiii ameninta ‘cu nerusinare‘ pe altcineva, chiar si pe cei apropiati, cu posibilitatea mortii.
Atunci cand cineva moare, incercam de obicei sa reducem moartea respectiva la o intamplare, dand vina pe vreun accident, pe varsta, boala etc.
Freud observa ca avem tendinta de a da dovada de o atitudine admirativa fata de persoana care a murit, de parca ar fi indeplinit o sarcina foarte dificila, si chiar ajungem pana la a trata mortii cu mai mult respect decat pe cei vii.

Reactii fata de moartea strainilor sau dusmanilor

Omul primitiv nu simtea nici un fel de remuscare la moartea altcuiva. Nu ezita nici sa treaca la actiunea uciderii celor pe care ii ura, el urmandu-si instinctul pur si simplu.
In afara de faptul ca am dezvoltat principii morale fata de uciderea cuiva, noi, cei de azi, oamenii civilizati, acceptam moartea strainilor sau dusmanilor si-i condamnam la moarte (dar fara sa trecem la fapte) fara sovaire, asemenea omului primitiv.

Moartea celor dragi

Alte forme de existenta, precum spiritele, au fost create de omul primitiv ca raspuns al reactiei acestuia la moartea cuiva apropiat. Credinta in viata dupa moarte se datoreaza trairii celor morti in memoria noastra.
Omul primitiv credea ca persoanele dragi se transformau in demoni dupa moarte fiindca moartea era privita drept cea mai mare nenorocire care ni s-ar putea intampla si astfel se considera ca mortii erau nemultumiti de soarta lor. Moartea cauzata de magie sau forta facea ca sufletul sa fie razbunator. Frica de moarte si de morti putea transforma in acest caz sufletul desprins de corp in ceva malefic.
Pentru Freud, crearea religiei este atribuita, printre altele, iluziilor proiectate in exterior de catre aceia care traiesc aflandu-se sub amenintarea mortii.

Negarea mortii

Credintele in vieti anterioare sau reincarnare se datoreaza negarii mortii.

Sentimente ambivalente fata de moartea celor dragi

Omul se poate confrunta cu sentimente ambivalente fata de moartea celor dragi. El poate sa-i vada pe cei dragi ca pe o posesiune interioara, dar si, partial, ca pe niste straini sau dusmani. Cu foarte putine exceptii, si in cele mai apropiate relatii ale noastre este prezenta o mica ostilitate care duce la o dorinta de moarte inconstienta.